Pianistul român ale cărui degete „inventau notele”: Radu Lupu, discreție și genialitate în lumea pianului

În 2022, lumea muzicii clasice a fost profund îndurerată de dispariția, la doar 76 de ani, a pianistului român Radu Lupu, după o „boală lungă” care l-a răpus pe 17 aprilie, conform comunicatului de presă. Cunoscut în lumea întreagă, Radu Lupu a impresionat publicul meloman nu doar prin tehnica sa pianistică desăvârșită, ci și prin discreția sa legendară. Atingea claviatura pianului cu o grijă și o finețe rar întâlnite, transformând notele în păsări care se uneau într-un stol armonios de muzică. Întrebat despre talentul lui Radu Lupu, Daniel Barenboim, celebrul pianist și dirijor, declara cu admirație: „Degetele lui parcă inventează notele, sunetul atingând un nivel extraordinar”.

Pianistul român a câștigat trei concursuri importante: Van Cliburn (SUA), în 1966; George Enescu, în 1967; și concursul internațional de pian de la Leeds (Marea Britanie), iar în 1969 – trei distincții care l-au propulsat pe marile scene internaționale, fiind urmate de numeroase alte premii și recunoașteri. Toate acestea, alături de tehnica sa inegalabilă, l-au adus în cele mai prestigioase săli de concerte din lume, în compania celor mai renumite orchestre, conduse de dirijori celebri precum Riccardo Muti și Carlo Maria Giulini.

Concertele lui Radu Lupu au fost descrise în termeni superlativi, în contrast cu discreția sa desăvârșită. Spre deosebire de alți pianiști, el nu folosea taburetul obișnuit, ci își aducea propriul scaun pe scenă. Rar accepta să înregistreze piesele interpretate și refuza constant interviurile, indiferent de jurnalist, limbă, țară sau continent.

În ultima stagiune din 2018-2019, Radu Lupu a susținut un concert la Geneva, în celebra sală Victoria Hall. Publicul, format din iubitori de muzică selectă, l-a întâmpinat cu o admirație profundă. La intrarea sa pe scenă, aplauzele furtunoase anticipate păreau să-l stingherească, iar discreția sa era evidentă în fiecare gest. La final, publicul nu-l mai lăsa să plece, iar Radu Lupu părea copleșit – sau poate chiar suferind – sub povara plecăciunilor în fața unui public vrăjit de arta sa. În acest cadru muzical sublim, doar scaunul său personal rămânea un element obișnuit; tot restul era pur vis.

La 24 octombrie 2024, a fost înființată Fundația Radu Lupu, cu scopul de a onora spiritul marelui pianist român prin sprijinirea tinerilor artiști. Fundația oferă premii, burse și organizează evenimente culturale în Elveția – țara unde Radu Lupu a locuit, dar și în alte colțuri ale lumii.

Prima ediție a Premiului „Radu Lupu” a avut loc în decembrie 2024, la Geneva, și a recompensat talentul tânărului pianist Vsevolod Zavidov cu suma de 20 000 de franci elvețieni. Ceremonia de decernare s-a desfășurat într-o sală de concert recent inaugurată, situată într-un cartier universitar. Apogeul serii a fost recitalul oferit de laureatul de doar 19 ani, născut în Federația Rusă și student la Înalta Școală de Muzică din Geneva. Deja laureat al mai multor concursuri internaționale, Zavidov a reușit să ridice în picioare publicul unor săli prestigioase din Europa, Statele Unite ale Americii și Japonia.

Este fascinant să comparăm destinele muzicale ale marelui pianist Radu Lupu și ale tânărului Vsevolod Zavidov. Radu Lupu a început să studieze pianul la vârsta de șase ani și a plecat la Moscova, beneficiind de o bursă pentru a se forma sub îndrumarea celor mai mari pedagogi ai vremii. De cealaltă parte, Zavidov, care a descoperit pianul la doar patru-cinci ani, a venit la Geneva pentru a-și desăvârși talentul, devenind primul câștigător al Premiului „Radu Lupu”.

Muzica nu se supune frontierelor, oricare ar fi ele.

Text semnat de Margareta Donos, Geneva