OPINII // Negocieri Brexit: Va fi România barcă de salvare a Marii Britanii?

Sursa: ziare.com

Siegfried Mureşan, europarlamentar, vicepreşedinte al Comisiei de Buget din PE

Brexit - Ce priorităţi trebuie să aibă Uniunea Europeană? Vom avea un Brexit abrupt sau lin? Va juca România rolul central în prelungirea negocierilor? Suntem pregătiţi de un rol atât de important? Care este viitorul relaţiilor UE - Marea Britanie?

Uniunea Europeană (UE) şi Marea Britanie se află la startul negocierilor pentru Brexit după ce, luna trecută, Guvernul de la Londra a notificat formal Consiliul European privind intenţia de a părăsi UE.

Drept consecinţă, Consiliul European va adopta, sâmbătă, priorităţile de negociere ale Uniunii privind Brexit. În acest context, merită să ne punem următoarele întrebări: care trebuie să fie priorităţile zero de negociere ale Uniunii Europene, la ce tip de Brexit să ne aşteptăm - lin sau abrupt - şi cum va arăta viitorul relaţiilor dintre Marea Britanie şi UE?

România, care va deţine preşedinţia Consiliului Uniunii Europene în perioada în care ar trebui să se ratifice acordul privind Brexit, în prima parte a anului 2019, va avea, astfel, un rol deosebit de important în aceste negocieri - o adevărată palmă morală faţă de politicienii populişti din Marea Britanie care au denigrat România ori de câte ori au putut.

Acest rol al ţării noastre ar putea deveni chiar unul crucial dacă negocierile, de altfel, de o profunzime complexă, vor necesita mai mult timp decât cel prevăzut în Tratatul privind Uniunea Europeană.

Drepturile cetăţenilor UE din Marea Britanie - prioritate zero de negociere

Imediat după ce au fost publicate rezultatele referendumului privind ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, acum aproape un an, am spus că prioritatea zero a politicienilor din România trebuie să fie drepturile cetăţenilor români aflaţi în Marea Britanie.

Sunt oameni care au mers să muncească, să trăiască, să studieze într-un alt stat membru al Uniunii Europene şi s-au trezit peste noapte, fără să-şi dorească acest lucru, în afara UE.

Nu este vină lor că Marea Britanie a vrut să părăsească Uniunea şi nu trebuie să fie victimele colaterale ale Brexit. Este, deci, datoria politicienilor români să pună că prioritate în negocierile cu Marea Britanie apărarea drepturilor acestor cetăţeni.

În aceeaşi situaţie sunt, însă, şi alte milioane de cetăţeni europeni: bulgari, polonezi, italieni, germani etc.

De aceea, Partidul Popular European şi-a asumat că prioritate de negociere asigurarea drepturilor cetăţenilor europeni din Marea Britanie. Este clar că aceasta trebuie să fie prioritatea zero de negociere a Uniunii Europene şi pe care trebuie să o transmitem clar Marii Britanii: garantaţi drepturile cetăţenilor noştri şi de abia după aceea trecem mai departe cu negocierile.

Datoriile Marii Britanii către UE - o obligaţie legală, nu o negociere politică

A doua prioritate de negociere este ca Marea Britanie să plătească toată contribuţia pe care o mai are de achitat la bugetul Uniunii Europene. Aceasta nici nu este, însă, o negociere politică, ci strict o obligaţie legală a Marii Britanii, pe care şi-a asumat-o atunci când a votat Bugetul multianual al UE 2014 - 2020.

Vorbim de bani care urmează a fi absorbiţi de către statele membre, inclusiv de Marea Britanie, în unele cazuri chiar şi după anul 2020. Această factură trebuie, deci, plătită indiferent de relaţia pe care Marea Britanie o va avea cu Uniunea Europeană în viitor. A nu plăti această factură este ca şi cum Marea Britanie a locuit cu chirie într-o casă timp de o lună de zile, a existat un angajament ca factura să fie plătită la sfârşitul lunii, iar, după ce luna s-a încheiat, Marea Britanie a spus „nu voi mai locui de luna viitoare în această casă, dar nici nu vreau să plătesc chiria pe luna în care am locuit”.

Nu este, deci, o factură pe care Uniunea Europeană o înmânează ca preţ pentru Brexit, nu este o amendă, sunt nişte bani pe care Marea Britanie îi datorează Uniunii Europene, în baza unui contract agreat.

Factura reiese din drepturile şi beneficiile pe care Marea Britanie le-a avut, le are şi va continua să le aibă şi în următorii ani, beneficii care sunt mult mai mari decât această factură.

Un Brexit abrupt sau lin? Cum poate România să joace un rol crucial

Marea Britanie a luat hotărârea formală de a părăsi Uniunea Europeană la sfârşitul lunii martie, astfel, conform Articolului 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană, acordul privind ieşirea Marii Britanii din UE trebuie ratificat în doi ani de zile, adică până la sfârşitul lunii martie 2019.

Mai avem, aşadar, cam 18 luni de negociere, până în octombrie-noiembrie 2018, având în vedere că este nevoie de 5-6 luni de pregătiri de la finalizarea negocierilor până la ratificare.

Este o perioadă relativ scurtă care pune o mare presiune mai ales pe Marea Britanie. De ce? Pentru că, dacă, din cauza divergenţelor de opinie, în cele 18 luni nu se ajunge la finalizarea negocierilor dintre Londra, pe de-o parte, şi celelalte 27 de state membre, pe de altă parte, vom avea parte de un Brexit abrupt.

Ce înseamnă un Brexit abrupt?

Înseamnă că Marea Britanie părăseşte Uniunea Europeană într-un mod dezordonat, fără a finaliza negocierile, deci fără să aibă niciun acord tranzitoriu cu piaţa internă a UE - cea mai mare economie mondială, de peste 15 mii de miliarde de euro anual - şi niciun alt acord comercial semnat cu alte pieţe şi care se află în vigoare acum, precum cele cu Canada, Coreea de Sud şi Norvegia.

Aceste acorduri comerciale internaţionale ale Marii Britanii sunt în calitate de stat membru al Uniunii Europene iar, în caz de Brexit abrupt, UE 27 va fi moştenitorul de drept al UE 28 şi, deci, al acestor acorduri.

Marea Britanie va fi singură şi învăluită de incertitudine, nevoită să impună taxe vamale pe toate produsele pe care economia Marii Britanii le importă din UE şi, ca atare, aceste produse vor fi mult mai scumpe, iar britanicii nu şi le vor mai putea permite la fel ca acum.

În plus, Marea Britanie va fi nevoită să impună taxe vamale şi pe materia prima importată din Uniunea Europeană şi care va fi folosită la bunurile produse în ţară, deci toată economia va fi gripată.

De asemenea, Marea Britanie va trebui să plătească taxe vamale pe toate produsele pe care le exportă spre Uniunea Europeană.

Această ieşire dezordonată, dacă se produce, va avea loc în timpul preşedinţiei române a Consiliului Uniunii Europene şi România va trebui să vadă cum o gestionează, astfel încât ea să genereze efecte negative minime pentru cele 27 de state.

Un al doilea scenariu la care putem asista este cel în care negocierile dintre Marea Britanie şi Uniunea Europeană decurg bine, dar, din motive ce ţin de profunda complexitate a situaţiei şi de multiplele dosare de negociere, acestea nu se pot încheia la timp şi trebuie prelungite.

Conform tratatelor, ele pot fi prelungite cu încă un an doar cu acordul unanim al statelor membre. În acest caz, revine datoria României, ca stat care deţine preşedinţia Consiliului, să obţină unanimitatea, adică să satisfacă cerinţele fiecărui stat membru vizavi de Marea Britanie.

Aceste cerinţe pot fi multiple şi oricare stat care se opune prelungirii negocierilor poate genera un Brexit abrupt. De aceea, în acest al doilea scenariu, rolul României este unul crucial în a obţine unanimitatea, va fi „barcă de salvare” a Marii Britanii - Nigel Farage, cum îţi sună? - care trebuie să evite un Brexit abrupt cu consecinţe economice enorme pentru britanici.

În al treilea scenariu, cel mai optimist, în care lucrurile merg bine şi negocierile se termină la timp, adică în octombrie-noiembrie 2018, acordul va trebui ratificat în Parlamentul Marii Britanii, dar şi în Parlamentul European, care va fi singurul for legislativ din UE ce va ratifica acest acord, el nu va fi votat şi de parlamentele statelor membre.

În acest scenariu optimist, România are două responsabilităţi:
1. să vegheze asupra ratificării acordului în Parlamentul Marii Britanii, de către partea britanică, şi în Parlamentul European, de către partea europeană;
2. să vegheze asupra intrării în vigoare a acordurilor tranzitorii, ceea ce va implica foarte multă muncă, deoarece Marea Britanie are mii de pagini de legislaţie europeană transpusă în legislaţie internă, pentru fiecare astfel de act legislativ vor trebui găsite dispoziţii tranzitorii.

Discuţiile despre viitorul relaţiilor cu Marea Britanie, doar după acordul privind Brexit

În ceea ce priveşte viitorul relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi Marea Britanie, consider că discuţiile trebuie să se desfăşoare în ordinea firească: întâi vorbim despre ieşire şi după aceea despre viitoarea relaţie.

Atât timp cât termenii ieşirii Marii Britanii din UE nu sunt clarificaţi, nu putem vorbi despre niciun aspect privind relaţiile următoare.

Consider o greşeală că britanicii încearcă să amestece discuţiile privind ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană cu discuţia despre viitorul relaţiei cu Uniunea Europeană.

Este şi-aşa un timp relativ scurt să negociem în 18 luni toate aspectele privind separarea Marii Britanii de UE. Este clar că discuţiile despre viitorul relaţiilor dintre cele două părţi necesită mult mai mult timp. Trebuie, deci, să ajungem mai întâi la un acord privind ieşirea Marii Britanii, care să se producă preferabil într-un mod lin, de aceea, avem nevoie de acorduri tranzitorii între cele două părţi.

De abia apoi putem începe discuţia despre relaţiile viitoare.

În concluzie, negocierile nu vor fi simple, este o situaţie dificilă de ambele părţi, dar mult mai dificilă pentru Marea Britanie care, în cazul unor negocieri eşuate, riscă o ieşire abruptă din UE, fără perspective, izolată de principalul partener economic şi fără deschidere la economia globală.

Evident că toţi ne dorim o negociere cu succes, lucru dovedit deja de Uniunea Europeană care a acţionat în mod transparent până acum, a respectat votul cetăţenilor britanici şi şi-a expus de la început intenţiile de negociere.

România va avea o misiune foarte importantă în aceste negocieri, chiar cu potenţialul de a juca un rol crucial, dacă va trebui să obţină unanimitatea în Consiliu pentru prelungirea negocierilor.

Se va ridica România la înălţimea acestui rol? Depinde de cât de serios se pregătesc autorităţile de la Bucureşti în următoarele 18-20 de luni până la preluarea preşedinţiei.

Siegfried Mureşan, europarlamentar, vicepreşedinte al Comisiei de Buget din PE, purtător de cuvânt al PPE şi prim-vicepreşedinte al PMP.

Sursa: ziare.com