OPINIE // UE îți dă, dar nu-ți bagă în „kuliok”. Spune DA pe 20 octombrie!

Pare-se că Republica Moldova se află periodic în fața unui „moment istoric”. Dacă expresia a fost folosită poate prea ușor în trecut, acum este o realitate clară ca lumina zilei. Votul la referendumul din 20 octombrie are însemnătate pentru cetățenii moldoveni de acum, dar mai cu seamă pentru urmașii acestora, prezenți și viitori.

Deși are strânsă legătură cu votul prezidențial, referendumul nu este vorba despre X sau Y, nu este despre indivizi sau partide, ci despre barca în care se suie Moldova în mijlocul unor curenți istorici năprasnici, abătuți asupra părții noastre de Europa.

După cum ar trebui să știe deja marea majoritate a cetățenilor moldoveni, în data de 20 octombrie au posibilitatea și responsabilitatea de a vota în cadrul unui referendum constituțional, în paralel cu votul pentru președinția țării. Referendumul are o întrebare simplă, „Susțineți modificarea Constituției în vederea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană?” și două opțiuni de vot: „Da” și „Nu”. Pentru a putea fi validat, referendumul trebuie să adune cel puțin o treime din votanții înregistrați, în jur de 1,1 milioane de persoane.

Fără să mai ne învârtim în jurul cozii, în opinia mea, votul trebuie să fie un definitiv și asurzitor „Da”!, nu doar din partea a celor minim 550 de mii de votanți necesari, ci din partea unei majorități semnificative. Rezultatul trebuie să fie un pumn în masă ferm în fața clasei politice, Marilor Puteri, capitalelor europene și de prin Est, prin care moldovenii, și nimeni altcineva, arată direcția în care merg în următoarele decade.

Răspunsul „Da” la întrebarea de pe buletinul de vot poate să fie argumentat în nenumărate feluri. Cred că toate argumentele pot fi reduse la doi numitori comuni, care merg mână în mână. Pe românește, limba noastră împărtășită, primul dintre aceștia este bunăstarea. Bunăstarea nu reprezintă doar bani mai mulți în cont și în buzunare. Bunăstarea înseamnă și un spital public care îți salvează sau ameliorează viața. Înseamnă și o școală publică în care un elev primește o educație temeinică. Înseamnă și un sistem juridic echitabil și imparțial. Înseamnă și abundența oportunităților, de la a putea alege între angajatori, privați sau publici, până la a putea deschide o afacere și a concura cinstit cu alții. Bunăstarea este și o credință că mâine va fi mai bine, că dacă muncesc și respect regulile, viitorul este asigurat.

Bineînțeles, astfel de vorbe au fost traficate de politicieni moldoveni pentru a obține voturi, fără să aibă, de cele mai multe ori, ceva substanță în spate sau un plan prin care să asigure cele promise. Asta nu este specific Republicii Moldova, este ceva universal valabil, de la democrații istorice, până la cele mai crâncene dictaturi. Vorbele sunt ieftine și din acest motiv sunt aruncate ușor de politicieni. Aici revin la ce am scris mai sus. Referendumul are un evident unghi politic, dar miza este mult mai mare. Nu este despre Maia Sandu, Irina Vlah sau Renato Usatîi. Miza este ce mod de viață alege basarabeanul de rând acum, pentru el, dar și pentru cel puțin o generație viitoare. Codificarea în Constituție nu este un artificiu legislativ, cu atât mai puțin unul electoral. Aceasta reprezintă o asumare a unui drum, un avans depus de poporul moldovean într-o investiție pe termen lung.

Republica Moldova are șansa de a vedea pe partea cealaltă a Nistrului o țară cu o limbă comună și o cultură și istorie împletite cu a ei, o Românie care și-a parafat alegerea acum 17 ani. Moldovenii au un studiu de caz concret, ușor de înțeles, care arată ce înseamnă aderarea la Uniunea Europeană. Este România acum peste Austria sau Olanda? Curge lapte și miere prin București și Cluj? Evident că nu, dar schimbările sunt profunde și sunt în bine. Într-un sondaj din mai 2024, 47% dintre români cred că apartenența la UE a adus cu sine mai degrabă avantaje, în creștere de la 35,2%, din mai 2014. Un semn al încrederii în viitor este și rezultatul unul alt sondaj, tot din mai, în care 51,8% dintre români spun că România de mâine, condusă de copiii de azi, va arăta mai bine.

Și cifrele spun o poveste a creșterii bunăstării. În perioada 1 ianuarie 2007- 31 decembrie 2021, România a primit fonduri europene în valoare de 70,72 miliarde de euro și a contribuit la bugetul comunitar cu 24 miliarde euro. În 2010, speranța medie de viață era de 73,6 ani. În 2024 este de 76,1 ani, doi ani și jumătate adăugați. În 2007, PIB-ul pe cap de locuitor era 7,48 de mii de dolari. În 2023, același indicator era 12,4 mii de dolari. Aceste cifre nu mint dar, uneori, nu sunt ușor de înțeles, de simțit, pe moment. Foarte probabil că dacă i le enumeri unui român obișnuit, întorcându-se acasă, prin traficul din București, să nu le simtă, să nu îl impresioneze. Uneori ne ajută să vedem schimbările, trecutul și prezentul, alăturate.

Experiența personală se învârte în jurul Bucureștiului. Primele amintiri sunt din ani 90. S-au folosit suficiente epitete pentru respectiva decadă, nu mai trebuie să adaug și eu aici. Majoritatea nu sunt favorabile. Trăind și muncind în București, fiecare zi cu repetițiile și obiceiurile ei, uneori nu observ cât de mult s-a schimbat.

Și de data aceasta în bine.

Un proiect video al canalului de YouTube bucharestBIKEtraffic ne arată transformarea Bucureștiului anului 1996 în cel al anului 2023. Melodia trupei Paraziții de la începutul videoclipului, Bucureștiul Negru, descrie colorat atmosfera anilor 90: Pe strada doar gunoaie / Jeg în tramvaie, decădere-n toate / Clădiri dărăpănate și neterminate frate. Bucureștiul de azi, în multe locuri, a înlocuit jegul cu parcuri. Clădirile sunt terminate și multe blocuri sunt reabilitate.