OPINIE // Ialta 2.0 nu va fi. Mergem la război?

Statele Unite ale Americii și NATO au transmis Moscovei, de fapt lui Vladimir Putin răspunsuri la solicitările acestuia de garanții de securitate. Washingtonul a explicat clar Rusiei că solicitările ca NATO să-și retragă trupele din estul Europei și să blocheze aderarea Ucrainei la alianța nu sunt bazele unui dialog serios. Statele unite sunt gata, însă, să abordeze alte subiecte, cum ar fi controlul armamentelor și adoptarea de măsuri care să crească încrederea reciprocă. În linii mari blocul NATO și SUA i-au spus lui Vladimir Putin că nu e treaba lui să se implice în chestiunile interne ale aliaților. Reuniunea șefilor diplomațiilor ruse și americane a demonstrate că SUA nu va schimba principiile fundamentale ale democrației pe o înțelegere de moment. Reuniunea Rusia- NATO a arătat că blocul Euro-Atlantic este unit și nu pot fi înțelegeri cu unele țări aparte.

CE VREA DE FAPT VLADIMIR PUTIN?

Liderul de la Kremlin și anturajul său creat din generali militari, agenți de securitate și oligarhi își doresc o nouă reașezare a lumii după principiul „Ialta„. Conferința de la Ialta, numită și Conferința din Crimeea a fost întâlnirea din 4-11 februarie 1945 dintre liderii SUA, Marea Britanie și Uniunea Sovietică. Delegațiile au fost conduse de către Roosevelt, Winston Churchill, și Stalin.În opinia lui Putin fostul spațiu Sovietic este de drept sfera de influență și interes a Rusiei, iar fostul lagăr socialist ar trebui să fie sfera de prietenie apropiată a Moscovei. Acest lucru se poate face prin instalarea unor regimuri loiale Moscovei și dependente economic-militar și financiar de Rusia. Putin vrea să fie un nou Stalin care a împărțit lumea și a readus măreția Rusiei cea de „cândva” (un termen relative dacă analizăm articolele lui Vladimir Putin scrise pe parcursul anilor. Acesta a deviat de la Marea Uniune Sovietică, la Imperiul Rus și și-a amintit și de Rusia Kieveană). Bazele revenirii la aceste idealuri au fost puse în anul 2007 la Conferința de la Munchen atunci când Putin a arătat Occidentului că Rusia vrea să meargă pe altă cale decât cea a cooperării și înțelegerii reciproce. Din păcate pentru Putin economia și gradul de dezvoltare a țării sale nu poate oferi nimic în schimb. Acum doi ani dictatorul de la Minsk Alexandr Lukașenko spunea într-un interviu pentru presa rusă că lumea aderă la diferite Uniuni pentru a le fi mai bine nu mai rău așa cum este în cazul Uniunii Economice Euroasiatice. Începând cu anul 2008, Putin a considerat că Occidentul îl joacă pe la spate prin revoluțiile colorate din spațiul ex-Sovietic, prin deschiderea unor oportunități pentru aceste țări ca aderarea la NATO sau UE și prin finanțarea Societății Civile din Rusia și aceste țări. De aceea încă din 2008 Putin a făcut tot ce i-a stat în puteri ca să atragă atenția Occidentului. Faptul că elitele occidentale au tolerat războiul din Georgia și anexarea Abhazieie și Osetiei de Sud a generat încredere la Kremlin. A urmat un asalt hibrid fără precedent în statele din fosta Uniune Sovietică. La Kiev se instala Viktor Ianukovici, cel care a și dat aproape pe tavă țara sa atunci când a fugit. În 2014 Ucraina era o pradă ușoară, deoarece instituțiile statului erau penetrate de agenți ruși și corupție.

UTOPIA DIN CAPUL LUI PUTIN

Vladimir Putin nu ascunde că își dorește reeditarea Uniunii Sovietice. Doar că acest lucru ar putea trece de la „catastrofă geopolitică” la o catastrofă socială global. Economia sovietică așa cum era ea primitivă și săracă era stabilită după o logică planificată. Industria, agricultura, transportul și alte sfere ale economiei era interconectate și funcționau într-o anumită măsură. După prăbușirea Uniunii Sovietice aceste mecanisme au fost lichidate și economiile tuturor statelor noi s-au dezvoltat fiecare după modelul lor. Acum să ne imaginăm că la Rusia, un stat cu peste 140 de milioane de oameni dintre care să admitem că 5 milioane trăiesc bine și foarte bine iar restul sunt la și sub limita sărăciei, se mai adaugă circa 100 de milioane de oameni săraci. Stalin a creat Uniunea Sovietică cu pușca și cu baioneta, dar noi pretindem că suntem în secolul XXI. Această ofertă nu cred că este acceptabilă pentru nici un popor din Europa de Sud-Est și din spațiul ex-sovietic. În cazul utopic de reeditare a URSS am putea asista la o nouă criză a migranților, la pușcării pline cu deținuți politici.

Cu alte cuvinte oferta lui Vladimir Putin este simplă: regimuri oligarhice, violarea tuturor drepturilor omului și individului, armament, mult armament, propagandă și parade cu militari. O altă ofertă este noi nu vă batem dacă voi stați cuminți. Trebuie să conștientizăm că Vladimir Putin este „copilul” lui Iurii Andropov cel care a condus KGB-ul timp de peste 15 ani. Anume acest Andropov care din funcția de ambasador sovietic a coordonat înăbușirea Revoluției ungare din 1956. Putin și-a început cariera în KGB-ul condus de Andropov. De aceea nu este de mirare acest comportament și aceste principii apărate cu atât de multă râvnă din partea liderului de la Kremlin.

RĂZBOIUL

Cel mai probabil acum în anturajul lui Vladimir Putin se luptă două grupări, cea a generalilor de toate felurile și a oligarhilor. Cel mai probabil oligarhii nu-și doresc un război cu Ucraina deoarece banii, amantele, copiii, soțiile, cățeii, pisicile și tot ce au ei sunt în Occident și un eventual val de sancțiuni dur îi va detrona din casta privilegiată a statului rus în cea a oamenilor simpli. De cealaltă parte sunt generalii care consider că un război scurt și victorios ar putea să le reafirme pozițiile. Teoretic Rusia este gata încă din 2015-2016 să desfășoare un război general împotriva Ucrainei, iar potrivit unor strategi de la Moscova acest lucru ar fi de succes până se încălzește timpul. În același timp, Vladimir Putin se pretinde a fi KGB-ist, iar acest serviciu operează cu operațiuni special. Putin ar putea ataca Ucraina doar dacă va ști sigur sau va fi asigurat că războiul nu va dura mai mult de o lună sau două. Rusia și Putin nu poate face față unui război de durată. Cât privește celelalte state, Moscova își va continua acțiunile hibride prin presiuni economice și energetice.

Constantin Uzdriș