OPINIE // „Este târziu și inutil de abordat astăzi subiectul demisiei președintelui Igor Dodon”

Retorica Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS ) cu referire la demisia președintelui Igor Dodon s-a dovedit a fi „o pistă greșită și, de fapt, un labirint în manevrele strategice de pe scena politică moldovenească”.

De această părere este politologul Aurelia Peru, care susține, într-o postare pe Facebook, că este important ca cei care vor candida în prezidențialele din toamna lui 2020 să nu se plângă că le-a fost „prea mare pălăria de șef al satului”.

„Înțeleg că PAS-ul a mizat mult pe inițierea unui dosar penal, urmare a istoriei „kuliokului pentru președinte”, dar lucrurile au evoluat în altă albie decât cea dorită. Filmulețul de rezonanță, la nivel național, nu a generat vreun „oh!” nici dinspre Est, nici dinspre Vest. Când politica coboară la „suburban” și „subteran”, e rușinos să dai comentarii. Este târziu și inutil de abordat astăzi subiectul demisiei. Președintele în exercițiu este deja antrenat riguros în campanie electorală. Lamentările opoziției referitoare la demiterea guvernului îi aduc plusuri de imagine politică”, crede Peru.

Politologul se întreabă de ce PAS cere demisia președintelui?

„Încerc să analizez paradigma revoluționară a PAS-ului. Demisia președintelui nu se încadrează în niciun fel în tradiția și cultura noastră politică. Nu pot și nici nu vreau să admit că finalitatea „baladei cu demisia” era clară din start inițiatorilor. Este absurd să-i ceri demisia unui președinte, în spatele căruia se află un partid care conduce în sondaje. În acest caz este vorba de politicianism sau despre „calul traian” care amenință politica NAȚIONALĂ. Demisia președintelui este o modă străină în sistemul politic moldovenesc. Poate s-o fi crezut că modelul german poate fi mobilizator. A fost, însă, o pistă de abordare politică și politologică greșită. În 2012, președintele Germaniei, Christian Wulff, a demisionat, fiind implicat intr-un grav scandal de corupție. Cazul, însă, nu s-a pliat la tradiția noastră. De altfel, istoria mandatelor prezidențiale în spațiul post-URSS mai cunoaște acte de demisie. În 2019, Nursultan Nazarbaev, unul dintre cei mai longevivi președinți din lume, după aproximativ trei decenii petrecute în fruntea statului kazah, și-a anunțat demisia. Igor Dodon nu este decis, dar, judecând după sondajele de azi, nici nu are motive să lase drumul liber pentru urmașul său. Și președintele R. Moldova deține unele puteri executive, când Constituția nu-i permite - se bucură de vacanțe, care pot fi doar visate de familiile și copiii noștri”, analizează Aurelia Peru.

În opinia sursei citate, „paradigma demisiei președintelui Igor Dodon este o pistă greșită și timp pierdut”.