Va ceda „ACUM” guvernarea socialiștilor?

Semne diacritice

Nimeni nu se înghesuie să-și facă loc la putere alături de PD. Nici PAS și PPDA, dar nici PSRM, temându-se toți de îmbrățișarea lui Plahotniuc. Avantajul de altă dată de a fi în centru și de a putea juca la două capete este pierdut, PD a devenit un paria. Unii chiar sugerează că Dodon ar fi un rău mai mic decât Plahotniuc și aceasta este o problemă gravă pentru oligarh, o problemă care nu se va rezolva de la sine. El le este dator cetățenilor Republicii Moldova cu niște explicații. Declarația sa precum că nu va accepta „condiționalități” pentru formarea unei noi coaliții de guvernare seamănă cu bravda unui datornic care spune că nu va mai recunoaște nicio datorie.

Alegătorii PD nu sunt inferiori

Deocamdată, mingea e pe terenul Blocului „ACUM”, care însă respinge orice colaborare cu PD, împingând lucrurile spre o coaliție PSRM-PD. Unii partizani ai PAS și PPDA discută la modul serios despre o alianță de conjunctură între „ACUM” și PSRM, îndemnându-i pe Maia Sandu și Andrei Năstase să accepte acest mariaj de interes, pentru a elibera statul din captivitatea liderului PD. Pare o afacere tentantă. I-ar sta bine Maiei Sandu lângă Zina-Carabina, care a „subtilizat” câteva zeci de milioane din BEM, iar lui Andrei Năstase lângă Vlad Bătrâncea, care a rupt harta României. Numai că operațiunea va lua ceva timp, aceasta nu poate fi desfășurată atât de repede pe cât crede publicul dornic de răzbunare. Un blitzkrieg antioligarhic este o iluzie, în viață nu e ca în filme.

Mai întâi va trebui împărțite funcțiile din Parlament, apoi format un guvern comun, căci fără Guvern Legislativul nu poate funcționa mai mult de trei luni. Și cine va fi premier? Zinaida Greceanâi sau Maia Sandu? Abia după aceea se poate purcede la epurările visate. Dar nu e atât de simplu precum pare, există legi, nu schimbi, de exemplu un procuror general, în doi timpi și trei mișcări. Conform Constituției, procurorul general este numit pentru un mandat de 7 ani și „este demis din funcție de către președintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, în condițiile legii, pentru motive obiective și în temeiul unei proceduri transparente”.

Dacă Harunjen se va opune - și de ce nu s-ar opune fărădelegii? - iar CSP va refuza să propună demiterea sa, cum vor proceda Dodon, Maia Sandu, Andrei Năstase? Vor călca peste Constituție? Nu ar fi pentru prima dată în cazul lui Dodon, dar Maia Sandu ne promitea altceva. Prezumția nevinovăției este unul dintre principiile fundamentale ale statului de drept. Ce dovezi, în afară de niște deducții, niște suspiciuni, pot fi aduse în sprijinul afirmației că procurorul general ar fi „omul lui Plahotniuc”? Avem această certitudine?

Eliberăm sau capturăm un stat capturat?

Nici membrii Comsiei Electorale Centrale, numiți pentru o perioadă de cinci ani, nu sunt simplu de demis. Pentru aceasta e nevoie de un motiv legal și o decizie a instanței de judecată. Se va face abstracție de Codul Electoral, de justiție? În cazul acesta vom avea un stat capturat de troika Dodon-Sandu-Năstase. Cu ce va fi mai bun decât cel capturat de Plahotniuc?

Cum îi vom identifica și îi vom scoate pe „oamenii lui Plahotniuc” din Curtea Supremă de Justițiile, din Curțile de Apel, instanțele primare, Procuratura Generală, Procuratura Anticorupție etcetera? Este ușor de spus, dar greu de realizat. Vom porni o paranoică „vânătoare de vrăjitoare”? O reevaluare a întregului corp judecătoresc, a procurorilor nu ar strica, dar pentru aceasta va trebui creată, ca în Albania de exemplu, niște instutuții care să stea deasupra Consiliului Superior al Magistraturii și asupra Consiliului Superior al Procurorilor, suprimându-le independența. Iar crearea unei asemenea instituții va necesita amendarea Constituției, pentru care „ACUM” și PSRM nu dispun de un număr suficient de mandate. Dar, iarăși, cine garantează că printre cei rămași sau nou selectați nu vor fi persoane loiale lui Plahotniuc? Sau lui Dodon, sau lui Țopa, sau altcuiva? Abordarea heirupistă nu duce nicăieri.

Virgini, dar fără putere

Temători să nu aibă de suferit, ca PLDM sau PL, după alierea cu PD, liderii „ACUM” par interesați să rămână într-o opoziție „cum nu s-a mai văzut” și să cedeze locul la masa guvernării socialiștilor, deși, pentru interesul Republcii Moldova, e preferabilă coaliția PD-ACUM, cu condiții concrete și angajmente puternice de schimbări în justiție și în celelalte domenii. Chiar dacă nu vor renunța la Acordul de asociere cu UE, prezența socialiștilor la guvernare va influența retorica geopolitică, antiromânească, derutându-i și mai mult pe cetățeni, spre plăcerea Moscovei și insatisfacția Bucureștiului.

Astfel, victoria forțelor proeuropene se va transforma în semivictorie, în cel mai bun caz. E, de fapt, o altă cale de colaborare acumisto-socialistă. Dacă spun că au proiecte „bombe”, că știu cum să îndrepte lucrurile în justiție, „acumiștii” ar trebui să ia locul la masa puterii, nu să mizeze pe socialiști, care se visează în Guvern de un deceniu. Nimeni nu vine la guvernare pentru a realiza programul de guvernare a altcuiva.

Decât că își conservă virginitatea politică, ce câștigă PAS și PPDA prin această mișcare riscantă, care poate fi interpretată și ca o împotmolire în resentimente și frazeologia electorală, ca o înclinație spre comoditate sau pierdere a simțului realității, contrară înțelepciunii populare care spune să nu dai vrabia din mână pe cioara de pe gard? Dacă nu au de gând să meargă pe urmele lui Filat, de ce s-ar teme liderii PAS și DA de Plahotniuc? Ce îi face pe Sandu și Năstase să creadă că peste patru ani vor accede la putere de sine stătător? Cedându-le locul în Guvern Zinaidei Greceanâi și lui Vlad Bătrâncea, vor fi considerați de unii alegători drept trădători.

Speranța trebuie livrată la timp

PD se află în ascensiune, înregistrând la început, în 2016, câteva procente în intențiile de vot și obținând, la 24 februarie, un scor electoral de peste 23 la sută, cu diferență de doar trei și ceva puncte procentuale față de Blocul „ACUM”. Chiar și în municipiul Chișinău scorul PD e peste 13 la sută din voturi, pe când în ultimii douăzeci de ani nu reușea să acumuleze mai mult de 3 la sută. De ce cred „acumiștii” că PD va claca în viitorii câțiva ani?

Dimpotrivă, există riscul ca la următoarele alegeri PAS și PPDA să se pomenească în pantă. Rezultatul Blocului „ACUM” în Chișinău e peste 37 la sută, dar numărul votanților e mai mic decât l-au votat pe Andrei Năstase la 3 iunie 2018. Apoi, în patru ani, pe dreapta s-ar putea să apară un alt concurent care să atragă voturi din același bazin electoral. Exemplul lui Dorin Chirtoacă, dar nu numai al lui, ar trebui să le fie de învățătură noilor speranțe ale politicii moldovenești. Speranța trebuie livrată la timp, acum, căci dacă întârzii, riști să fii înlocuit de alți purtători de speranță.