Nicolae Negru // Șantajul și bluful Gazpromului

Semne diacritice

De ce Putin pune cuțitul la gâtul Republicii Moldova? De ce până acum, reprezentantul Gazpromului în Consiliul de Administrație la Moldovagaz a votat rapoartele anuale de activitate ale companiei, fără să pună problema unor restanțe la plata datoriilor (după cum afirmă Alexandru Petcov, unul dintre acționarii minoritari ai Moldovagaz)? Nici măcar atunci când Plahotniuc ocupa funcția neoficială de „coordonator executiv”, iar Moscova îi intenta dosare penale, Gazpromul nu cerea întoarcerea datoriilor. A fost cumva „generozitatea” Rusiei legată de faptul că președinte al Republicii Moldova fusese ales (nu fără contribuția lui Plahotniuc) lingușitorul și trădătorul Dodon? Înfrângerea rușinoasă suferită de el în alegerile prezidențiale din 2020, în pofida sprijinului direct oferit de Putin, urmată de înfrângera PSRM, au stricat niște planuri importante pe care le urzea Kremlinul pentru noi?

E legitimă întrebarea: dacă ultimatumul pus de Gazprom - să fie achitată, până la sfârșitul lunii noiembrie, suma de 709 milioane de dolari, altfel închide robinetul, e doar de natură comercială, cum declară reprezentantul companiei, de ce nu se cere achitarea celor circa 8 miliarde de dolari pe care le datorează separatiștii de la Tiraspol?

De altfel, experții Oleg Tofilat și Tudor Șoitu au stabilit că datoria reală a Republicii Moldova către Gazprom este de doar 140 de milioane de dolari, pe care nu le-a plătit Termoelectrica (2, 2 mlrd lei) și CET-Nord (140 mln lei) către Moldovagaz. Pe de cealaltă parte, Gazprom a prejudiciat Republica Moldova, nu fără complicitatea autorităților moldave, cu peste 900 de milioane de dolari. Un exemplu ar fi împărțirea veniturilor pentru tranzitul gazelor: Moldovagaz încasează doar 50%, în loc de 72% care i se cuvin, proporțional cu lungimea conductei pe care o întreține. Alte 50% le ia operatorul de la Tiraspol, deși i se cuvin doar 28%. „Din cauza prevederii abuzive din contract, pe durata a 20 de ani „Moldovagaz” a ratat circa $250 mln din venitul pentru tranzitul gazelor”, au calculat autorii studiului „R.Moldova vs Gazprom: cine de fapt are datorii”, publicat în octombrie 2020. Poate e cazul ca, înainte de a se încheia un nou contract, Gazpromul să întoarcă Republicii Moldova ceea ce a luat pe nedrept? Și poate că a venit timpul ca Rusia să plătească și pentru că își ține trupele și depozitul de muniții și armament pe teritoriul Republicii Moldova?

Guvernul a procedat corect, orice ar spune opoziția, refuzând să cedeze șantajului și presiunii. Instituirea stării de urgență este justificată în condițiile când există riscul să înghețăm în case la iarnă. Socialiștii și comuniștii, care își doresc alegeri anticipate cât mai repede, ca să se revanșeze, nu-și pot ascunde bucuria, cu cât e mai rău, cu atât e mai bine pentru ei. În acest nou război economic, declanșat de Rusia împotriva Republicii Moldova, comportamentul lor e de coloana a cincea. Probabil, pentru a trage sforile și a împiedica semnarea contractului de furnizare a gazelor a plecat Dodon la Moscova.

Totuși e puțin probabil că Gazprom va închide robinetul. Putin blufează, șantajul său meschin seamănă a răzbunare personală, scopul său e să demonizeze și să obțină căderea acestui guvern. Amenințând că va lăsa Republica Moldova fără gaze, el știe că îi condamnă la îngheț pe transnistreni, că ruinează industria rămasă dincolo de Nistru, Uzina Metalurgică, Centrala de la Cuciurgan... Restul teritoriului nu va îngheța, gaze vor veni din Ucraina, România, Polonia, UE în general. Și Germania, și SUA ar trebui să se simtă responsabili de comportamentul Rusiei, căci Putin nu ne-ar fi șantajat, dacă nu exista Nord Stream 2... Dar cine va plăti pentru transnistreni? Nu cumva Gazpromul?