Nicolae Negru // Sancțiuni, iluzii și utopii

Semne diacritice

După Statele Unite, Marea Britanie îi sancționează pe Vlad Plahotniuc și Ilan Șor, înghețând activele lor, interzicându-le să mai intre în Marea Britanie, iar britanicilor - să facă tranzacții economice cu acești doi oligarhii fugari din Republica Moldova. Există posibilitatea ca Plahotniuc și Șor să fie incluși în listele persoanelor sancționate și în alte state europene și poate chiar în Uniunea Europeană, dacă diplomația noastră va depune un efort corespunzător. Să nu ne creăm însă așteptări exagerate în legătură cu sancțiunile în cauză.

„Privarea celor vizați de capacitatea de a folosi nestingherit fondurile furate este un pas foarte mare spre tragerea lor la răspundere conform legii”, a declarat președintele Maia Sandu la Washington, în cadrul Conferinței Internaționale Anticorupție 2022, referindu-se la sancțiunile aplicate de SUA lui Plahotniuc și Șor. „Lațul se strânge pentru fugarii corupți din (R)Moldova, a scris Maia Sandu pe o rețea socială, în legătură cu anunțul similar al ministerului de Externe britanic. Exclamații triumfătoare s-au auzit și din partea altor reprezentanți ai guvernării PAS, ceea ce le-ar putea crea cetățenilor noștri iluzia că nu a mai rămas mult până Plahotniuc și Șor vor veni să întoarcă banii furați și să se predea justiției de acasă.

Dar nu e chiar așa. Sancțiunile prevăzute de Legea Magnitsky nu apropie nici extrădarea celui sancționat și, cu atât mai mult, restituirea banilor, dacă nu se fac și alte eforturi din partea autorităților Republicii Moldova. Sigur, spațiul de mișcare al fugarilor se restrânge, însă tragerea lor la răspundere nu depinde de sancțiunile care li se aplică în SUA, Marea Britanie și alte țări europene, ci, în primul rând, de investigațiile și alte acțiuni ale procurorilor și judecătorilor noștri. Trezoreria SUA sau Foreign Office al Regatului Unit nu pot substitui Procuratura Generală a Republicii Moldova.

Intenția guvernării de a-i pedepsi pe oligarhii fugari pentru că au fost sancționați de niște state străine pentru infracțiuni comise pe teritoriul Republicii Moldova e cumva bizară, căci scoate în afara jocului, ca fiind incapabilă, propria justiție. De obicei, Legea Magnitsky se aplică doar cetățenilor străini. Ca să procedăm altfel, trebuie să schimbăm Constituția, să o rescriem în așa fel, încât să împărțim cetățenii proprii în diferite categorii, ca legea să nu fie una pentru toți. Putem înțelege intenția nobilă a ministrului Litvinenco de a nu tolera televiziunile finanțate din bani furați, dar decizia de a le retrage licența trebuie făcută în baza legislației naționale, nu pentru că proprietarii lor au nimerit în lista de sancțiuni a unui stat străin. Mâine, statul respectiv ar putea să se răzgândească și să-i scoată din lista neagră, Legea Magnitsky din SUA, de exemplu, admite așa ceva! Și includerea în listă, de altfel, e destul de subiectivă, cum s-a văzut în cazul asasinării jurnalistului Jamal Khashoggi din Arabia Saudită.

„Dacă statele democratice doresc să ajute democrațiile fragile să se recupereze mai repede după asemenea exoduri masive de capital, ele ar trebui să-și revizuiască regulile ce vizează restituirea activelor. Vom progresa în lupta noastră împotriva corupției atunci când alte țări nu vor mai adăposti criminali fugari și bunuri furate din alte state”, a mai spus Maia Sandu la conferința de la Washington.

Sună frumos, dar cam utopic, rupt de realitate. Iarăși ridicăm prea sus ștacheta așteptărilor, o plasăm de fapt în afară. Ca statele democratice să ne vină în ajutor, cineva va trebui să demonstreze mai întâi că bunurile pretinse de statul nostru sunt furate, dar cine să-și asume această sarcină, dacă nu instituțiile statului pătimit, cele obligate să vegheze asupra banului public? O să vină altcineva din afară să îndeplinească funcția lor?

Astfel, ajungem din nou în punctul de plecare: la calitatea justiției locale. Furtul miliardului a fost o „anomalie”, s-a făcut cu implicarea instituțiilor statului. Acolo unde instituțiile statului și justiția funcționează, nu se fură atât de mult, iar dacă se fură, prinderea hoților e o chestiune de timp. De ce să ne amăgim pe noi înșine crezând că e mai simplu să schimbăm radical legislația și sistemul juridic din țările democratice, să le ajustăm la necesitățile noastre, decât să însănătoșim propriul stat și propria justiție?

Cine împiedică pe parcursul atâtor ani justiția moldavă să pună punct în procesul lui Șor și să înceapă în sfârșit procesul asupra lui Plahotniuc? – aceasta-i întrebarea.