Nicolae Negru // Platforma 2, CUB

Semne diacritice

Un coleg jurnalist m-a întrebat zilele trecute ce cred despre CUB - Comitetul pentru Unitate și Bunăstare, fondat recent, evidențiindu-se prin câteva luări de poziție în chestiuni fundamentale ale societății noastre, cum ar fi aderarea la UE, reunirea cu România.

Cred bine, i-am răspuns. Când se întrunește un grup de oameni inteligenți, bine intenționați, cu o anumită experiență în practica și teoria politică și geopolitică, motivați de interesul public, de dorința de a contribui la binele general, asistăm la un act primordial de autoorganizare a cetățenilor, esențial pentru democrație. E și momentul. Asemenea nuclee ne lipsesc. Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei pune Republica Moldova în fața unui risc geopolitic inedit, a unui pericol existențial, se cer noi abordări, suprapartinice, în politica de pe Bâc.

CUB a apărut la țanc, când e nevoie de o viziune proaspătă, de conturare a unor repere strategice și tactice în condițiile războiului ruso-ucrainean, a reconfigurării NATO și UE. Temerea și percepția multor cetățeni (iar percepția contează mult în politica realistă) e că lupta nu e încheiată, cursul european nu e „ireversibil”, cum vor să prezinte lucrurile reprezentanții partidului optimist de la guvernare.

În mișcarea europeană, care e și ineluctabil unionistă, CUB ar putea juca rolul pe care Platforma DA l-a jucat în mișcarea antioligarhică și nu e exclus că, la o anumită etapă, grupul care pledează pentru unitate și bunăstare să evolueze și să se transforme în partid, ca în cazul platformei din 2015. Dacă privim lucrurile din acest unghi de vedere, „cubiștii” ar trebui să-și revadă preferința pentru limbajul academic al mesajelor sale în favoarea unui limbaj mai puțin convențional, mai accesibil alegătorilor.

Orice pol nou de influență, de autoritate, în care se poate transforma CUB, va suscita gelozia și rivalitatea partidului de guvernământ. Însă la etapa dată, CUB este aliatul PAS și pasiștii ar trebui să fie interesați de consolidarea unei structuri de dreapta, care să atragă voturile dezamăgiților. Conform sondajelor de până acum, alegătorii cu așteptări mai mari decât poate livra PAS în prezent nu merg spre partidele existente, ci se înscriu în rândurile indecișilor, ale celor care nu au cu cine vota, așteptând o nouă ofertă politică. De ce să nu fie CUB potențat, într-o formă sau alta, de Platforma DA? O prezență la vot mai redusă a alegătorilor proeuropeni și unioniști e în dezavantajul PAS, în folosul forțelor antieuropene.

Își va învinge PAS egoismul de partid sau își va apăra statutul de monopolist (pe care îl blamează în alte domenii) pe segmentul proeuropean? Trebuie să recunoaștem că deocamdată nu avem semne de schimbare în acest sens. Unul dintre ele ar fi și reducerea, măcar cu 1 la sută, a pragului electoral de acces în Parlament.

Posibil noi credităm CUB-ul cu intenții pe care nici nu le are. Între timp, din lipsă de evenimente, elanul inițial pare să se tempereze, e efectul strategiei reactive. Oricare ar fi programul și perspectivele pe care și le-au trasat, încercații membri ai CUB știu că reușita nu le va cădea mană cerească.