Nicolae Negru // O nouă practică politică sau corectarea nedeptății

Semne diacritice

Decizia de miercuri a Guvernului Nataliei Gavriliță de a majora până la 2 000 de lei pensia minimă pentru limita de vârstă ar putea avea consecințe sociale, financiar-economice și politice serioase, nu toate benefice, și ar fi meritat o atenție mai mare din partea societății, a mass-media și a poiliticienilor. Dar nu numai scandalul de la tv8 a abătut interesul jurnaliștilor și a împiedicat o dezbatere obiectivă, cuprinzătoare a subiectului în cauză.

Deși a câștigat în mod categoric lupta pentru putere, PAS nu dispune de propriile mijloace de informare în masă, ca PSRM, Partidul Șor sau PD (până nu demult), iar cele câteva posturi de radio și tv care îi sunt aliate din punct de vedere ideologic nu pot substitui, fără a fi acuzate de înregimentare politică, toate funcțiile de comunicare ale noii puteri.

„Marea curățenie” a generat, după cum era de așteptat, un val de critici la adresa Guvernului și Președinției, care nu poate fi stăvilit nici de simpatizanți (sau troli?) în rețelile sociale (mai ales dacă unele cadre noi sunt destul de vechi sau nu se prea deosebesc cu nimic de cele vechi, decât, poate, prin gradul de loialitate). Depășiți de evenimente, de complexitatea subiectelor în discuție, cum ar fi tema pensiei, mesajul lor e să avem răbdare, căci schimbările fundamentale promise de PAS nu pot fi realizate în câteva luni, după ce tot ei au creat înainte de alegeri curentul de opinie că „vremurile bune” se vor „declanșa” instantaneu cu preluarea puterii depline de către Maia Sandu și echipa sa.

Ca să nu creeze impresia că s-ar opune majorării pensiei, opoziția, cu o singură excepție, contestă doar faptul că aceasta ar fi cea mai mare majorare din istoria Republicii Moldova. Ex-premierul Ion Chicu s-a declarat „perplex” de intenția de majorare a pensiei minime din bani împumutați, avertizând că pasul acesta poate duce la o implozie a sistemului financiar și bugetar. „2,8 costă anul ăsta, 2,8 – anul viitor, adică în fiecare an tu trebuie să împrumuţi, iar banii împrumutaţi pentru consum imediat este cea mai mare problemă”, a explicat el.

Așa este, dl Chicu are dreptate. Mai cu seamă că Republica Moldova se ține pe linia de plutire din împrumuturi și granturi. Din punct de vedere financiar, când nu ai bani e firesc să strângi cureaua ca să poți întoarce datoriile, nu să te împrumuți pentru a le mări. Logic e să împrumuți pentru a crea noi locuri de muncă și a produce, ca să câștigi bani proprii.

Cu toate acestea, Guvernul procedează corect, din alt punct de vedere, al solidarității și coeziunii sociale. Pentru a înlătura, fie măcar într-o măsură mică, nedreptatea care li s-a făcut inițial unor anumite categorii de cetățeni. Nu, nu e vorba de principii socialiste, ci de principiile statului de drept, ale unei societăți civilizate, când oricărui cetățean discriminat, abuzat, i se face dreptate. Într-un stat de drept, cum se pretinde al nostru, nu e posibil ca un cetățean care a lucrat conștiincios toată viața să primească o pensie din care să nu poată subzista, fiindcă angajatorul a eludat legea, nu a contribuit la fondul social. E adevărat, corectarea, fie și într-o mică măsură, a acestei nedreptăți îi va afecta, inevitabil, și pe ceilalți cetățeni, dar trebuie să conștientizăm că fără un oarecare sacrificiu nu ne putem mișca din punctul mort în care ne aflăm acum.

Prin acest pas, guvernarea ar institui, s-a mai spus, și o nouă practică în politică: îndeplinirea promisiunilor electorale, care îi va responsabiliza pe politicieni, îi va face să nu mai promită câte-n lună și în stele, marea și sarea, ci să-și cântărească orice cuvânt rostit în fața cetățenilor.