Nicolae Negru // Încă o dată despre starea relațiilor româno-române

Semne diacritice

Dacă ar fi să rezumăm la doar două fraze rezultatele vizitei Maiei Sandu la București acestea ar fi, din punctul nostru de vedere, următoarele: 1) cetățenii Republicii Moldova nu vor îngheța la iarnă, indiferent de politica Gazpromului; 2) Chișinăul va cere ajutor de la București în cazul unei amenințări militare de dincolo de Nistru.

București și Chișinău își coordonează acțiunile și identifică împreună „cele mai bune soluții de urmat”, a subliniat președintele Klaus Iohannis. România nu va abandona Republica Moldova „indiferent în care scenariu vom ajunge cu toții prin prisma acestui război pornit de Rusia împotriva Ucrainei", a dat el asigurări. Acest angajament derivă firesc din „legăturile profunde, trainice și sincere existente între România și Republica Moldova”, a subliniat Klaus Iohannis.

Perspectiva optimistă pentru menținerea Republicii Moldova pe linia de plutire, pentru evitarea unui colaps economic și social o asigură existența gazoductului Iași-Chișinău, conectarea sistemului energetic dintre Nistru și Prut la sistemul european, intensificarea lucrărilor de interconectare a rețelelor electrice de pe ambele maluri ale Prutului... Dacă mai punem la socoteală faptul că a fost elaborată și aprobată o foaie de parcurs pe diverse domenii de cooperare moldo-română, că România a devenit principala piață de desfacere pentru exporturile moldovenești, că diplomația română a avut un rol hotărâtor în oferirea perspectivei de aderare la UE pentru Republica Moldova, putem deduce că starea relațiilor dintre București și Chișinău nu au fost niciodată mai bune, mai ample, mai strânse ca acum.

Ce mai rămâne de verificat e doar sinceritatea și, în ultima instanță, trăinicia lor. Unii critici pun la îndoială sentimentele proromânești ale Maiei Sandu și ale unor lideri PAS, reproșându-le conjuncturismul, interesul politic și economic, aducând drept argument rezultatele unor licitații în care companiile românești ar fi fost nedreptățite, dar, posibil, Bucureștiul oficial nu împărtășește acest punct de vedere sau nu consideră că e momentul să se vorbească despre licitații.

Totuși, putem fi de acord că sentimentele, vorbele, contează mai puțin, că trebuie luate în seamă doar faptele. Și, din acest punct de vedere, opțiunile guvernării, marja ei de manevră nu e prea largă. Cu războiul Rusiei împotriva Ucrainei lucrurile s-au simplificat: ori ești de partea agresorului, a criminalului, ori ești de partea victimei. Ori ești cu UE, inclusiv România, sprijinind Ucraina, ori ești cu Rusia, împotriva Ucrainei. În opinia noastră, nu sinceritatea e problema PAS și a Maiei Sandu, ci lipsa unei clarități strategice în cadrul partidului față de România. PAS nu e un partid construit pe ideologie sau geopolitică, ci pe lupta cu corupția, cu oligarhia. Unii membri PAS sunt în mod evident, dacă nu românofobi, românoalergici și s-au împăcat foarte bine cu socialiștii, în cadrul blocului ACUM-PSRM. Acum le vine greu să se reorienteze din mers. Îmbrățișând geopolitica, PAS va pierde și o parte din membri, și o parte din electorat.

Relațiile dintre Chișinău și București sunt urmărite cu gelozie la Moscova și se pare că au surprins în mod neplăcut Kremlinul. Dmitri Medvedev, care îndeplinește, temporar sau permanent, funcțiile lui Jirinovki, vede în acțiunile politicienilor români intenții de „absorbție” a Republicii Moldova și de creare a unei „noi Românii Mari”, intenții care la Bruxelles ar fi trecute cu vederea. La Tiraspol se consideră că reunificarea Republicii Moldova cu România a și avut loc de facto, rămânând să fie efectuate niște „formalități finale”. România vrea să înghită Republica Moldova! - strigă arestatul la domiciliu patron al socialiștilor, amenințând cu „război civil” din fereastra casei sale și e de presupus că acționează în strictă conformitate cu instrucțiunile primite de la Ambasada rusă.

Rezistând în fața agresiunii ruse, Ucraina pune bazele unei noi realități geopolitice. E pentru prima dată în istoria modernă când relațiile româno-române de pe malul drept și stâng al Prutului încep să nu mai depindă de hatârul Rusiei și există premisele să nu mai depindă niciodată. Adevăratele relații dintre noi și noi, vorba lui Serafim Saka, le vom vedea de acum înainte.