Nicolae Negru // Guvernul Nataliei Gavrilița e pe cale bună

Semne diactritice

Guvernul Nataliei Gavrilița a făcut bilanțul unui an de aflare la cârma administrativă a Republicii Moldova. Multiplele acțiuni enumerate pe multe direcții relevă sârguință, perseverență, hotărâre, dar efectele războiului din Ucraina anulează o bună parte din efectele guvernării. Inflația-record, cea mai mare din regiune (cu excepția Turciei), creșterea vertiginoasă a prețurilor și tarifelor au redus la zero cea mai mare pe parcursul a treizeci de ani majorare a pensiilor, efectuată la început de mandat.

Nu se știe în ce măsură scumpirile și inflația sunt din cauza proximității războiului, a vulnerabilității și dezechilibrului economic structural, moștenit de la guvernele precedente, și cât se mai adaugă din cauza înțelegerilor de cartel, a nerușinării monopoliștilor și speculanților care profită de lipsa de experiență sau poate chiar de incompetența unor miniștri, după cum crede opoziția de toate culorile. De aici și problema obiectivității notelor pe care trebuie să le punem Guvernului actual. În mod logic, el nu avea cum să știe că Putin se va sminti definitiv și își va trimite armata să ocupe Ucraina.

Sigur, Guvernul e responsabil din punct de vedere politic pentru tot ce se întâmplă în interior pe plan economic și social, dar atâta timp cât nu dispunem de cifre care să demonstreze care e „contribuția” războiului și care e vina Guvernului, cetățeanul conștiincios, care nu se vrea manipulat, stă la cumpănă, nu știe cum să procedeze: să strige, la unison cu Șor și Dodon, „dezastru”, fiindcă cresc facturile la gaz sau să aprecieze că economia se mai ține pe picioare, nu a sucombat, că fiscul, vama aduc venituri ca niciodată la buget, că pensiile și salariile se plătesc la timp, că păturile vulnerabile sunt totuși ajutate să supraviețuiască, că cetățenilor li se mai scade din plățile pentru gaze și energie, că drumurile continuă să fie reabilitate, că se construiesc poduri și linii electrice peste Prut, că întreprinderile de stat încep să-și revină, că CFM, care până nu demult, nu reușea să-și plătească salariații, și-a achitat datoriile față de ei...

Chiar și Șor, opoziția cea mai încrâncenată, care ar dori să răstoarne Guvernul imediat, îi sperie pe cetățeni nu cu ziua de azi, ci cu cea de mâine: Guvernul PAS va implica Republica Moldova în război, veți îngheța la iarnă, vă veți încălzi cu tizic, veți sta pe întuneric. Dodon amenință cu proteste, dar nu acum, ci la toamnă, mizând pe agresivitatea lui Putin, pe faptul că va închide gazul.

Dacă reușește să mențină Republica Moldova pe linia de plutire, putem spune că Guvernul Gavrilița există, că își îndeplinește funcțiile. E adevărat, nu putem vorbi, deocamdată, despre o echipă guvernamentală extraordinară, ci doar despre 6-7 miniștri, deși sunt 17, care funcționează în condiții critice, sunt puși la încercări din cele mai grele, prin care nu au trecut guvernele precedente, ce au lăsat în urma lor dezastru în mai multe domenii, începând cu cel energetic. Așa că Guvernul Gavrilița nu poate fi prin definiție mai rău decât precedentele, chiar dacă nu toate deciziile sale sunt ireproșabile.

Pe de cealaltă parte, exodul tinerilor nu s-a oprit, ei continuă să plece zilnic, sentimentul că vasul Republica Moldova are fisuri și că naufragiază, chiar dacă unii „șobolani” au început să o părăsească, nu a dispărut, lipsește, încă nu se înfiripă impresia că au fost declanșate schimbări fundamentale, că au fost puse în funcție filtrele meritocrației, că nepotismul, cumătrismul nu mai funcționează, că o persoană competentă este prețuită, indiferent dacă face sau nu parte din „gașcă”, că au venit și sunt ireversibile „vremurile bune”...

Da, procurorii îndrăznesc și atacă timid stâlpii corupției, da, avem în sfârșit un procuror anticorupție de încredere, dar cu o rândunică nu faci primăvara, este el un Hercule, va reuși să curățe „grajdurile lui Augias”, nu va fi înfrânt de sistemul oligarhic, bazat pe interese și fărădelege, pe impunitate? E prea devreme să tragem concluzii... De aceea, cetățeanul conștiincios tace, e încă în așteptare, se aud doar vocile adepților revanșei, ai răzbunării, ale politicienilor care au fost înlăturați de la treucă și trebuie să apară în fața procurorilor. Reacții supărate vin aproape zilnic și de la Moscova.

Până acum, Moscova a pus în mișcare „Rosselhodnadzor”-ul său de trei ori: când Chișinăul a refuzat să semneze Planul lui Kozak de reglementare transnistreană, care prevedea federalizarea Republicii Moldova, înainte de semnarea Acordului de asociere cu UE și după semnarea Acordului de asociere cu UE. Și ultimele pedepse sub forma tarifelor vamale, în loc să fie anulate, au fost folosite ca pârghii politice pentru a-l menține pe Dodon la putere. Faptul că „Rosselhodnadzor” este pus din nou în funcțiune, rebutând prunele noastre fără să prezinte date oficiale, e încă o dovadă că Guvernul Gavrilița nu se mișcă în direcția așteptată de Moscova, că e pe cale bună.