Nicolae Negru // Fotbalul și gazele

Semne diacritice

Aflat probabil sub impresia victoriei surprinzătoare obținute, marți, de Șerif Tiraspol în meciul de fotbal cu Real Madrid, cetățeanul nostru nu a reacționat la știrea că în octombrie vom plăti 790 de dolari pentru 1 000 de metri cubi de gaze naturale. Deși aproape atrofiat, sentimentul de mândrie pentru Republica Moldova a fost resuscitat la intensitate nemaivăzută de o echipă de jucători cumpărați din Africa și America de Sud pe bani de proveniență dubioasă, de un Plahotniuc transnistrean, pe care Moscova îl tolerează și nu e greu de priceput de ce.

Despre banii murdari care s-au plătit pentru fotbaliștii echipei „moldave” a scris și presa internațională, așa încât prestigiul Republicii Moldova nu a avut de câștigat nimic. A fost jenant, într-adevăr, să auzim cu acest prilej exclamații de triumf și felicitări din partea reprezentanților guvernării actuale, proeuropene, antioligarhice, falnică luptătoare cu corupția, contrabanda, schemele de spălare a banilor murdari și de sifonare a banilor publici. Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face, spune înțelepciunea populară în asemenea cazuri.

Vineri s-a anunțat că nu s-a reușit semnarea unui nou contract de livrare a gazelor naturale cu „Gazprom”, contractul vechi a fost prelungit cu o lună de zile, timp în care vor fi continuate negocierile. Ministrul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Andrei Spînu, speră ca va reuși să convingă „Gazprom”-ul să mențină vechea formulă de stabilire a prețului. Din punctul său de vedere, 790 de dolari e un preț bun, dacă îl comparăm cu prețurile pe care le vor plăti România și Ucraina.

Totuși, e o cifră-record pe care cetățenii noștri nu o vor putea suporta. Lipsa de reacție a consumatorilor o fi fiind motivată și de faptul că Guvernul a promis să nu majoreze tarifele pentru populație, dar e de presupus că aceasta nu poate dura mult și va fi nevoie de un efort financiar considerabil pentru susținerea cetățenilor cu venituri mici.

Opoziția socialistă, pe de cealaltă parte, s-a înviorat, a dat vina pe Maia Sandu că nu a mers să se închine la Kremlin și la „Gazprom”. Însă prețul la gaze a început a crește de prin august, în legătură cu schimbarea conjuncturii pe piața europeană, chiar dacă s-a folosit formula de calcul stabilită în contractul în vigoare până la 30 septembrie. Prin urmare, vina, dacă există vreuna, trebuie să și-o asume negociatorii contractului precedent, inclusiv Dodon care se lăuda mereu cu „realizările” sale în relațiile cu „Gazprom”-ul.

Rusia a fost avertizată de SUA și Germania să nu folosească monopolul său pe piața gazelor naturale din Europa în scopuri geopolitice. Deși astfel se urmărește protejarea Ucrainei în primul rând, nu va fi trecută cu vederea și o acțiune dușmănoasă față de alte state, inclusiv Republica Moldova. Și darea în exploatare a gazoductului Iași-Chișinău poate influența benefic strategia „Gazprom”-ului față de Republica Moldova.

Maia Sandu trebuie lăsată să aplice tactica sa, căci cetățenii au votat PAS și nu PSRM, politica lui Dodon s-a dovedit a fi perdantă. Sfătuitorii care o trimit la Kremlin trebuie să spună și ce concesii să facă. Sigur, Republica Moldova poate obține de la „Gazprom” o reducere de natură geopolitică, dacă înfige, ca Ungaria, un cuțit în spatele Ucrainei (e adevărat că și comportamentul Ucrainei față de vecinii săi nu este ireproșabil, ne referim în primul rând la politica față de minoritățile sale, inclusiv maghiară, română etc.), dar aceasta ar însemna să-ți tai creanga de sub picioare, căci Ucraina e scutul suveranității și independenței noastre.