Filip, Plahotniuc, Putin și Ghimpu

Semne diacritice

Centenarul lui Pavel Filip

După Mircea Druc, Pavel Filip e cel de-al doilea premier al Republicii Moldova care vorbește în mod firesc despre faptul că e român, că gândește românește. El s-a destăinuit, în această săptămână, în preajma zilei de 1 decembrie, la TVR Moldova, că familia Filip din Pănășești a avut de suferit din cauza instalării sârmei ghimpate pe Prut, o parte din frații tatălui său rămânând dincolo de sârma ghimpată. În discursul său colorat de emoții, de după ședința comună a guvernelor României și Republicii Moldova, Pavel Filip a atins mai multe coarde sentimentale expunând cum vede el înfăptuirea „pragmatică” a Unirii în așa fel, încât „cetățenii nici să nu resimtă că au trecut dintr-o țară în alta”. Mergând, sâmbătă seara, pe lângă clădirea Guvernului, am văzut-o iluminată în culorile tricolorului - roșu, galben și albastru.

Putin crede ce spune?

Putin și-a pierdut speranța, nu mai crede că guvernanții ucraineni au interesul să rezolve „conflictul din estul Ucrainei” prin „mijloace pașnice”. „Războiul va continua” acolo, atâta timp cât autorităţile ucrainene actuale „vor rămâne la putere”, a declarat preşedintele rus după încheierea summitului G20 de la Buenos Aires. El a vorbit în contextul capturării de către Rusia, acum o săptămână, a trei nave ucrainene, cu 24 de marinari, în Marea Neagră, lângă Crimeea.

În termenii unei cunoscute fabule a lui Esop, această situație poate fi descrisă în felul următor: lupul papă mielul (de fapt, doi miei: Crimeea, Donbasul) și se plânge jurnaliștilor cât de răi, impertinenți, sunt câinii ciobănești, care caută conflict și nu-i mai permit apropierea de stână.

„Tradus” pe înțelesul tuturor, mesajul lui Putin e cât se poate de tranșant: războiul va continua atâta timp cât ucrainenii nu vor alege un președinte prorus, care să accepte condițiile Kremlinului de reglementare a „conflictului” din regiunile Donețk și Luhansk.

Ca și în cazul „conflictului transnistrean”, care s-ar rezolva imediat, dacă Chișinăul ar accepta federalizarea și dreptul de veto al Tiraspolului (adică al Moscovei) în politica internă și externă a Republicii Moldova, Kievul trebuie, în primul rând, să accepte anexarea Crimeii, federalizarea Ucrainei și dreptul de veto al „republicilor populare” din Donbas (alias Moscova) asupra politicii externe ucrainene. Să vedem cum îi vor răspunde lui Putin alegătorii din Republica Moldova și Ucraina.

Deși Angela Merkel știe cum a apărut „brâul de enclave” din jurul Rusiei, împiedicând noile state independente din spațiul post-sovietic să se dezvolte, Berlinul nu va înceta să pompeze „miliarde de euro” spre Rusia, pentru gaze naturale și nu va renunța la Nordstream 2. După incidentul din Marea Neagră, Trump să-a răzgândit să se mai întâlnească cu Putin în cadrul summitului G20.

Și totuși nu e exclus ca Putin să fie sincer când acuză autoritățile ucrainene. Nu deplângea el soarta „poporului frățesc” ucrainean, după ce a dat ordin să fie ocupată Crimeea, după ce a proclamat crearea „Novorossiei”, după ce a trimis agenți, militari și armament să lupte pentru „republicile populare” de pe teritoriul ucrainean? Există o boală mintală care îi face pe oameni să fabuleze în permanență, să inventeze istorii care îi avantajează. Se numește mitomanie.

O inițiativă cu gândul la Dodon?

Plahotniuc a reconfirmat în această săptămână intenția PD de a organiza, pe 24 februarie 2019, în ziua alegerilor parlamentare, un referendum consultativ privind reducerea numărului de deputați în Parlament, până la 61, și revocarea, la inițiativa alegătorilor, a deputaților care nu le-au îndreptățit așteptările.

Să sperăm că Plahotniuc gândește altfel, că nu crede ce propune, că nu are de gând să nesocotească din nou recomandările Comisiei de la Veneția. Revocarea deputaților ar oferi puterii, mafiei și oricui dispune de bani posibilitatea să exercite presiuni, să-i hărțuiască pe deputații de opoziție. Deputații incomozi, indezirabili ar deveni o pradă ușoară pentru „sacii cu bani” și interesele obscure.

Numărul de 101 deputați e optim pentru un stat ca Republica Moldova. Un număr similar de locuri au parlamentele Letoniei și Estoniei, iar cel al Lituaniei dispune de 141 de locuri. Macedonia, cu o populație de circa 2 milioane de oameni, alege 120 de deputați, iar Muntenegru, cu peste 600 de mii de oameni – 80 de deputați. Singurul stat din Europa cu un Parlament mai „compact” e Luxembourgul – 60 de deputați la o populație de doar 590 de mii de oameni.

Fie că e vorba de o țară mare, fie că e vorba de un stat mic, competențele de bază ale Parlamentului sunt cam aceleași, după cum o mașină mică sau un camion uriaș dispun de un set obligatoriu de unități - motor, transmisie, osii, roți, volan, scaune, rezervor etcetera, și dacă ar lipsi una din ele, nici autocarul, nici camionul nu s-ar deplasa. Reducerea aproape în jumătate a numărului de deputați ar submina serios funcționalitatea Legislativului, fapt care, în cazul unei republici parlamentare, e egal cu subminarea statului și întărirea mafiei. Majoritatea parlamentară s-ar constitui din 32 de deputați și sarcina coruperii lor s-ar simplifica mult. Sau poate Plahotniuc se gândește la visul lui Dodon, la republica prezidențială?

Acest referendum îngreunează inutil procesul alegerilor parlamentare, complică sarcina comisiilor electorale, care vor activa pentru prima dată în condițiile sistemului mixt. E cu atât mai mult o pierdere de energie, cu cât rezultatele referendumului nu sunt obligatorii și e foarte puțin probabil ca, după alegeri, să se găsească numărul necesar de deputați care să voteze modificarea Constituției.

Această inițiativă pare să reflecte mai curând starea de prea mare agitație, de nervozitate, de incertitudine a liderului PD. El bombardează alegătorii cu tot felul de inițiative, în loc să se concentreze asupra câtorva cu impact major. Una dintre ele, obligatorie din punctul nostru de vedere, e recuperarea miliardului.

Scrilijitura lui Ghimpu

Ghimpu s-a retras de la cârma PL, cedându-i locul lui Chirtoacă. S-ar putea să fie cam târziu. Era cazul să facă lucrul acesta cel puțin cu cinci ani în urmă, când PL a pierdut, din cauza că Gimpu s-a cramponat de scaun, mai mult de jumătate din deputați. Oricum, trebuie să recunoaștem că, aflându-se în funcția de președinte interimar, el a reușit să-și scrijelească numele pe tabla demnității naționale, decretând ziua de 28 iunie zi a ocupației sovietice și instalând în Piața Marii Adunări Naționale o piatră comemorativă, care va fi înlocuită cândva de un monument în memoria victimelor ocupației sovietice și ale regimului totalitar comunist”.