Nicolae Negru // Eliberarea Rusiei de iluzii

Semne diacritice

În plin război cu Ucraina, Rusia adoptă o nouă concepție a politicii externe în care se prezintă drept o victimă a „hegemoniei occidentale” și un aprig luptător pentru pace, pentru lumea multipolară și supremația dreptului internațional în relațiile dintre state.

Ucraina nici măcar nu este menționată, se spune doar în treacăt că „măsurile adoptate de Federația Rusă întru apărarea intereselor sale vitale pe direcția ucraineană” au fost folosite de către „SUA și sateliții săi”„ ca „pretext pentru intensificarea politicii antiruse de lungă durată” și „au declanșat un război hibrid de tip nou”, urmărind să submineze total Rusia, inclusiv „rolul ei civilizațional creator”, să-i „limiteze suveranitatea în politica externă și internă, să-i distrugă integritatea teritorială”. Aici ar trebui să urmeze hohote de râs, ca după declarația ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, în India, la conferința G-20.

Adică, nu Rusia a rupt bucăți din teritoriul Ucrainei și încearcă să le înghită, ci Occidentul, sărind în ajutorul Ucrainei, atentează la integritatea teritorială a Federației Ruse. Putin spune aceasta la modul serios, aproape în fiecare zi. Așa cum URSS se pretindea „cel mai democratic stat din lume”, în plină funcționare a rețelei de „lagăre de corecție prin muncă”, Rusia se vrea întruchiparea comportamentului civilizat, „unul din centrele principale de dezvoltare ale lunii contemporane”, nu un imperiu muribund, revanșard, agresiv, împodobit cu pene și aripi de porumbel, cum este de fapt.

Planurile Moscovei în privința Ucrainei rămân deschise sau, mai corect, legate de rezultatele de pe frontul ucrainean, pe care MID-ul lui Serghei Lavrov nu le poate prevedea. A fost exclusă și referința la conflictul transnistrean. Ceea ce înseamnă că pericolul ocupării Transnistriei și chiar a Republicii Moldova, aflate pe „direcția ucraineană”, conform declarațiilor unor politicieni și generali ruși, este suspendat datorită eroismului ucrainenilor, dar nu anulat.

Deși vorbește despre dreptul internațional, Rusia promite să-și ajute „partenerii și aliații” în asigurarea securității și dezvoltării stabile „indiferent de recunoașterea internațională și admiterea acestora în organizațiile internaționale”. Cu alte cuvinte, se anunță apariția mai multor „republici populare” în jurul Rusiei.

E grăitor faptul că în concepție se menționează de 15 ori cuvântul „suveranitate”, dar niciodată aceasta nu se referă la statele din „străinătatea apropiată”, ci, de cele mai multe ori, la Rusia, iar uneori la statele Africii, Americii Latine și Centrale. La fel și sintagma „integritatea teritorială” nu este asociată cu statele învecinate, ci doar cu Rusia.

Republica Moldova, ca și celelalte state post-sovietice, este vizată și atunci când Moscova vrea să contribuie la „prevenirea și reglementarea conflictelor militare, îmbunătățirea relațiilor interstatale și asigurarea stabilității în străinătatea apropiată, inclusiv suprimarea inspirării „revoluțiilor colorate” și altor încercări de amestec în afacerile interne ale aliaților și partenerilor Rusiei”. E de prisos să mai spunem că orice stat din „vecinătatea apropiată” poate fi declarat „aliat și partener” și supus „stabilizării”. În funcție de docilitatea lor în raport cu Rusia, statele sunt împărțite în „constructive, neutre sau neprietene”.

Moscova nu renunță nici la procesele integraționiste în cadrul CSI și Uniunii Economice Eurasiatice, urmărind, într-o perspectivă mai îndelungată, „formarea unui spațiu economic și politic integrat în Eurasia”. De aici se poate deduce atitudinea ei adevărată față de integrarea Republicii Moldova și a Ucrainei în Uniunea Europeană.

Rezumând, după ce s-a ridicat din genunchi, ursul rus vrea să-și îngenuncheze vecinii, unde, crede el, se află interesele sale „vitale”. Doar SUA și Europa „vasală” îi mai stă în cale. Rusia vorbește despre pace, dar își ascute toporul pentru a pune capăt „hegemoniei occidentale”, ca să poată dispune după bunul plac de statele din „vecinătatea apropiată”, anulând de facto suveranitatea și ignorându-le integritatea teritorială. Concepția a fost scrisă pentru a expune prin eufemisme aceste intenții. Citind-o, te gândești la umbrela NATO și la „hegemonia” Occidentului ca la un noroc. Ce bine că există! Statele Asiei Centrale mizează probabil pe China, Azerbaidjan – pe Turcia. Și toată lumea ar trebui să ajute Ucraina să reziste invaziei ruse, să-și elibereze teritoriul ocupat, ca să elibereze, la rândul său, Rusia de iluzia supraputerii și excepționalității sale ce i-ar permite să calce cu tancul dreptul internațional.