Despre dezamăgirea unioniștilor și proiectul „lumii ruse”

Semne diacritice

Murmur de nemulțumire, dezamăgire, indignare, în mediul unionist în legătură cu adunarea centenară de sâmbătă. Când însă încerci să afli ce anume i-a dezamăgit, i-a enervat, i-a revoltat pe cetățenii noștri cârtitori, răspunsul nu e prea clar, e bazat pe impresii, pe supoziții, teorii ale conspirației. Se discută fierbinte, dar cu puține argumente sau chiar în lipsa acestora.

Poate i-a derutat pe unii faptul că organizatori s-au abătut de la tradiția mitingurilor din PMAN – cu discursuri foarte lungi și foarte înflăcărate, cu aceleași cântece folk și muzică folclorică pe care o auzim de aproape treizeci de ani? Poate fiindcă și-au permis să încalce „canonul” protestelor locale, nu a avut un scenariu bătut în cuie, au improvizat, uneori incoerent, tinerii sunt arătați cu degetul și chiar acuzați de diversiune, de - horribile dictu! – compromitere a idealului unionist?

Episoadele cu poliția, când s-au luat la harță cu ea, i-au rezistat, apoi au cedat, ca să evite violența, scopul maximalist, irealizabil, din punctul de vedere comun – obținerea unei declarații de Unire din partea Parlamentului moldav, care se află în vacanță, să le fi cauzat unora criza de neîncredere?

Dar așa se manifestă tinerii pretutindeni în lume: cu maximalism, cu improvizație, impulsiv, incoerent! Iar după un marș de peste 1 300 de kilometri, de la de la Alba Iulia până la Chișinău, după peripețiile de la frontieră, era și firească o anumită stare de agitație, de oboseală, dar și de euforie. E puțin probabil ca gestul lor simbolic să-i impresioneze pe majoritatea deputaților, dar rezonează în societate, e un impuls pentru cei care gândesc.

Fiindcă ne aflăm de fapt în campania electorală, se caută o explicație electorală pentru acțiunile lor. Aceasta, chiar dacă ar exista, nu poate compromite idealul, necesitatea reunirii. Suntem mai puțin europeniști fiindcă unii lideri declarați „proeuropeni” ne-au dezamăgit, iar unii dintre ei s-au dovedit a fi niște hoți ordinari?

Guvernarea, sigur, a profitat din nou pentru a-și face campanie electorală în mediul stataliștilor, antiunioniștilor și românofobilor, stingerea luminii în PMAN a fost un exces evident de etalare a mușchilor polițienești, autocarele tinerilor veniți de peste Prut puteau fi verificate la Chișinău, nu neapărat întoarse la Strășeni pentru aceasta, însă, în linii generale, trebuie să recunoaștem că poliția s-a comportat cu stăpânire de sine (ca, de altfel, și în cazul „ocupării” monumentului lui Ștefan cel Mare, pe 27 august), căci nu îi putem pretinde o atitudine la fel de grijulie ca față de partidul lui Șor și liderul acestuia, un hoț de elită, nu-i așa?

xxxx

În presa de la Chișinău a trecut aproape neobservată știrea despre uciderea liderului separatiștilor din Donbas, acțiune pe care Putin a calificat-o „perfidă”, deși nu ar fi cazul ca tocmai președintele rus să dea cuiva lecții de etică a războiului, după ce le-a înfipt ucrainenilor un cuțit „frățesc” în spate, ocupându-le Crimeea și regiunile Luhansk și Donețk. Nu e primul lider separatist din estul Ucrainei care este „lichidat” de persoane necunoscute, dar e prima dată când Putin reacționează atât de „elaborat”, folosind atât de multe cuvinte, numindu-l pe cel asasinat „lider popular”. Când Kremlinul i-a ucis pe nu mai puțin popularii lideri ceceni, Dudaev și Mashadov, s-a procedat „nobil”, se întreabă în mod logic unii comentatori ruși. Temerea lor e că implicarea atât de emotivă a lui Putin ar prevesti niște operațiuni militare la scară largă în estul Ucrainei. Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a și anunțat de facto suspendarea negocierilor în Donbas. Nu este exclus că liderul respectiv să fi fost lichidat chiar de serviciile secrete ruse, pentru a-i oferi Moscovei un pretext de război, consideră unii comentatori ucraineni.

După ce, la Tbilisi, Anghela Merkel a vorbit despre posibilitatea aderării Ucrainei și Georgiei la UE, la Istanbul, Patriarhul Constantinopolului Bartolomeu l-a informat pe Patriarhul Kirill al Rusiei că Biserica Ortodoxă Ucraineană va primi autocefalie, iar ieri, 2 septembrie, Sinodul Arhieresc al Bisericii Ecumenice a decis că Patriarhul Constantinopolului poate acorda autocefalie fără a avea acordul altor biserici.

Ceea ce înseamnă că proiectul „lumii ruse”, atât de drag lui Putin, se face țăndări și orgoliul imperial va avea de suferit enorm. În acest context, crește și mai mult importanța Chișinăului, a lui Dodon și a dodoniștilor pentru Kremlin. Putin are nevoie de un succes în viitoarele alegeri parlamentare din Republica Moldova.