Nicolae Negru // Dacă Putin îi ucide pe ucraineni, de ce i-ar încălzi pe moldoveni?

Semne diacritice

„Gazprom” a redus, sub un pretext fals, volumul de gaze livrate prin gazoductul Nord Stream 1 la doar 20% din capacitatea conductei, determinând o creștere spectaculoasă a prețurilor pe piața europeană a gazelor naturale. Implicarea cancelarului Olaf Scholz nu a avut niciun efect, Moscova nu lasă din mână arma monopolului său, încercând să profite de dependența Germaniei de gazele rusești pentru a obține scutirea de unele sancțiuni.

Așa ajungem să plătim și noi tarife nemaivăzute pentru gazele furnizate de Rusia - formula de stabilire a prețului convenită în octombrie anul trecut cu „Gazprom”-ul conține și variabila prețului de pe piața europeană. Lovind în Germania, care nu acceptă „spețoperația” lui Putin și ajută Ucraina să se apere, „Gazprom” lovește indirect și în Republica Moldova, prin prețurile care explodează imediat în Europa și provoacă creșterea aproape sincronă a tarifelor la gaze pentru consumatorii noștri.

În aceste condiții, prima idee care le vine în cap politicienilor de pe Bâc e renegocierea contractului cu „Gazprom”-ul, ca să se adopte o formulă a prețului mai puțin influențată de conjunctura de pe piața europeană. Numai că, după cum spune Andrei Spînu, viceprim-ministru și ministru al Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, „Gazprom”-ul nu răspunde la scrisorile pe care i le trimite el și relațiile de mai departe cu furnizorul rus sunt greu de ghicit. Nu este exclus chiar ca Rusia să sisteze livrarea gazelor către Republica Moldova, așa cum a sistat-o spre alte state.

Aceasta însă nu-i descurajează pe politicienii din opoziție, de pe stânga și de pe dreapta, să-i ceară guvernării renegocierea contractului, care poate fi obținută, cred ei, dacă Maia Sandu va se va duce la Moscova să se înțeleagă cu Putin, așa cum s-au înțeles Orban, Vucici... În general, în creierul multor politicieni de la noi s-a împotmolit gândul (care a trecut pe cale financiară și în capetele unor sociologi), că Rusia ne-ar fi oferit un preț mai bun la gaze, dacă Maia Sandu își punea în poșetă demnitatea și mergea să i se închine lui Putin.

Fiindcă Dodon a fost primul care a venit cu această ipoteză, nu excludem că i-a fost sugerată chiar de Kremlin. Putin se pregătea să invadeze Ucraina și ar fi avut nevoie de un aliat în spatele ucrainenilor. Un Dodon i-ar fi prins mai bine, căci putea, de exemplu, să nu împiedice circulația militarilor ruși spre Tiraspol și a echipamentului necesar, să nu se împotrivească repunerii în funcție a aerodromului militar de la Tiraspol, pentru a lovi Odesa. Dar și o tăcere „neutră”, lipsa oricărei reacții, lăsând propaganda rusă să pătrundă liber în spațiul informațional „suveran și independent” al Republicii Moldova, avea să fie apreciată de Putin. Oricât de tare ai fi, nu e plăcut să ți se spună că ești agresor, criminal de război, că încalci normele internaționale... Și, cu siguranță, un Dodon nu mergea la Kiev să-l susțină pe Zelenski.

În ultimul timp, presiunile ca președintele Republicii Moldova să plece la Moscova au început să crească exponențial, pare o acțiune concertată și nu a încetat nici după ce Maia Sandu a replicat că „noi am obținut un contract pe care puteam să îl obținem, eu nu o să mă apuc să vând o bucată de țară doar ca să avem jumătate de an gaze mai ieftin”. Zilele trecute, la corul celor care o trimit pe Maia Sandu să-l îmbuneze pe Putin s-au adăugat surprinzător și liderii Platformei DA. Ei solicită „inițierea procesului de renegociere și, în consecință, revizuirea contractului cu „Gazprom”, însă de această dată cu asumarea politică a acestei responsabilități la cel mai înalt nivel de stat cu scopul obținerii diminuării tarifului la consumul de gaz pentru perioada rece a anului”.

Ceea ce nu spun ei: care sunt concesiile pe care Maia Sandu trebuie să le facă la Moscova. Să adopte, ca Orban, narativele lui Putin, să spună că NATO e de vină că Rusia a invadat Ucraina, să sugereze că ucrainenii trebuie să renunțe la o parte din teritoriul lor? Să nu permită tranzitul unor transporturi ucrainene? Liderii Platformei DA scapă din vedere că alierea cu Rusia ar putea strica relațiile noastre cu SUA, UE și România. Ca să nu mai vorbim despre Ucraina. Iar consecințele acestor supărări ar putea fi nu mai puțin grave decât majorarea tarifelor la gazele naturale.

Sigur, nu ar fi rău să fie bine, vorba lui Popa Smântână. Dar problema gazelor nu e simplă deloc și nu ar trebui să ne pierdem cumpătul, propunând soluții facile, nedemne, imorale. În loc să le explicăm cetățenilor gravitatea și complexitatea situației, noi le creăm iluzia că totul depinde de voința Maiei Sandu, că doar ea stă în calea confortului nostru. Acest fel de „politică” e în favoarea lui Putin care varsă sânge în Ucraina și dorește schimbarea guvernării PAS pe cea a socialiștilor și comuniștilor. Să fim sinceri cu cetățenii. Nu numai că nu vom obține renegocierea contractului în condiții decente, „Gazprom”-ul ar putea închide robinetul la iarnă. Dacă se adeverește că Tiraspolul dispune de rezerve de cărbune pentru o lună și jumătate, e mare probabilitatea ca gazele să fie oprite pentru o lună și jumătate în mijlocul iernii. Căci Putin e în agonie. Dacă îi bombardează pe frații săi ucraineni, de ce ne-ar încălzi pe noi?

Și, da, până la urmă va trebui să decidem: mai cumpărăm gaze din Rusia, mai contribuim la genocidul ucrainenilor, la războiul lui Putin de refacere a URSS?