Ce le-a răspuns Teodor Meleșcanu liderilor blocului „Acum” (Cine și de ce disprețuiește geopolitica-2)

Semne diacritice

Presa de la noi nu a acordat atenția necesară vizitei lui Teodor Meleșcanu, ministrul de Externe al României. Motivul e că principalul mesaj pe care l-a transmis politicienilor noștri în context electoral e altul decât l-ar fi dorit opoziția. Meleșcanu a vorbit despre necesitatea continuării cursului european și formarea cât mai rapidă a unui guvern proeuropean după alegeri, dar n-a spus nimic despre răul oligarhic și mobilizarea generală împotriva PD. Astfel, Bucureștiul confirmă că nu schimbă accentul în relațiile cu Chișinăul, acesta cade, ca și mai înainte, pe factorul geopolitic, nu pe cel oligarhic, după cum și-ar dori liderii PPDA și PAS.

Geopolitica nu exclude lupta cu oligarhia

Mesajul lui Meleșcanu trebuie privit ca un răspuns indirect la admonestarea amatoricească de acum o lună și ceva venită din partea lui Andrei Năstase și Maia Sandu pentru că sprijină guvernarea actuală, dar și ca reacție la intențiile lor de provocare a unor alegeri anticipate, după alegerile parlamentare din 24 februarie, în cazul în care nu vor obține majoritatea, excluzând orice formă de colaborare cu PD. Noi sprijinim orice formațiune care își înscrie în program obiectivul integrării europene, al implementării Acordului de asociere cu UE, spune tranșant șeful diplomației române.

În mod demonstrativ, Bucureștiul oficial ocupă o poziție neutră, nu se implică în lupta politică între partidele proeuropene, în campania anti-PD și această atitudine nu e dictată doar de interesele de partid, de parteneriatul transprutean PSD-PD, cum afirmă unii. E grăitor faptul că nu există divergențe notabile pe tema relațiilor cu Republica Moldova între președintele și Guvernul României.

E o coincidență de poziții care poate fi posibilă numai dacă Bucureștiul nu consideră PD responsabil de furtul miliardului. Același lucru se poate spune și despre atitudinea Washingtonului, care, dacă ne împrospătăm memoria, a salutat și el formarea unei majorități parlamentare „coordonate” de Plahotniuc.

Aceasta nu înseamnă că lui Plahotniuc i se va ierta orice, nu e un sprijin pentru oligarhie, există niște linii roșii care nu pot fi încălcate, Departamentul de Stat al SUA a și avertizat săptămâna trecută că așteaptă de la actuala guvernare organizarea unor alegeri libere și corecte. Însă este evident că SUA, spre deosebire de unele state UE, nu uită de factorul rusesc și nu exclude din start ipoteza implicării serviciilor secrete ruse în frauda bancară din Republica Moldova. În contextul evenimentelor din Ucraina, al războiului hibrid ruso-ucrainean, și Bucureștiul, și Washingtonul procedează cât se poate de logic. Pentru ei lupta geopolitică nu exclude lupta cu oligarhia, ci o include.

Cine mai pune umărul?

Uneori e imposibil să înțelegi acțiunile politicienilor, fără să te uiți ce se face în culise, fără să știi cine e regizorul, cine trage sforile acolo. Nouă, celora care scriem aproape zilnic despre politică, ni se oferă câteodată această șansă. Există o cancelarie europeană (cu relații la Bruxelles, firește) care nu numai că urmărește cu mare atenție evenimentele de la Chișinău, ci și pune în mod nemijlocit umărul la consolidarea opoziției „autentic proeuropene” în intenția de a înlătura de la putere actualul regim oligarhic. Cancelaria respectivă stă în spatele formării blocului electoral „PPDA-PAS” cu „lăturașii” PLDM și PL și e posibil că ideea neparticipării PUN la alegeri să vină, prin intermediul PPE, tot de acolo. Și poate chiar rezoluțiile Parlamentului European la adresa guvernării din Republica Moldova au fost influențate din aceeași cancelarie.

Sigur, liderilor noștri de opoziție nu le strică sfaturile unor deputați, experți, consilieri, sprijinul extern în general, mai cu seamă în condițiile când puterea simulează democrația și încalcă fără remușcări regulile de joc. Problema e că PAS avea electoratul său și acesta ar putea să nu voteze în mod automat pentru blocul constituit în mod forțat cu un partid ce ridică niște semne de întrebare, de origine și calitate dubioasă. O altă problemă e că unii reprezentanți din cancelaria respectivă ignoră factorul rusesc, îl simpatizează pe Putin, făcând uneori jocurile sale geopolitice (cum ar fi Northstream 2).

Trecând peste faptul că, în felul acesta, noi, alegătorii, suntem priviți ca o masă de manevră, incapabilă să aleagă de sine stătător binele pentru Republica Moldova (ceea ce e adevărat, trebuie să recunoaștem), ideea că niște prieteni de-ai lui Putin ar putea influența blocul „Acum” nu ne surâde deloc. Și aceasta determină probabil Bucureștiul să le amintească lui Andrei Năstase și Maiei Sandu, dar și nouă, alegătorilor, despre riscul pierderii simțului realității, despre necesitatea de a coborî cu picioarele pe pământ. Vom vedea după alegeri ce au înțeles ei și ce am înțeles noi.

Logica alegătorului

Alegătorii se conduc de propria logică. Important e ca de nemulțumirile lor previzibile, justificate să nu profite cineva care urmărește la fel schimbarea puterii, dar din motive diferite, din interes care nu coincide cu interesul cetățenilor. Să nu se întâmple ca în 2009, când pe valul anticomunist la putere au venit politicieni proeuropeni falși, care au compromis integrarea europeană. Cei care strigau cel mai tare „Moldova fără Voronin, Moldova fără comuniști” s-au dovedit a fi cei mai falși. Azi, la fel, pe valul antioligarhic ar putea accede la putere niște luptători falși cu oligarhia, a căror dorință e doar să-l înlocuiască pe Plahotniuc, cu care au avut cândva afaceri comune. Și faptul că unii lideri de azi ne cheamă să uităm de geopolitică, să aruncăm batista pe țambalul integrării europene nu e o garanție că, urcați pe valul antioligarhic, ei nu urmăresc scopuri geopolitice sau că nu sunt instrumente în confruntarea geopolitică.