Alegeri locale sau „bancare”?

Semne diacritice

Este ciudat să vezi efectul publicării raportului „Kroll”. E senzația de după scăpărarea fulgerului, când aștepți să tune, dar tunetul întârzie, nu vine, e calm, e liniște... Și te gândești dacă nu cumva ți s-a părut că vezi o descărcare electrică în cer.

Ni s-a părut că misteriosul, secretizatul raport, care confirmă furtul miliardului în valută forte, a fost dat publicității? După cum și faptul că „moldovenii s-au trezit” o fi fiind o nălucire a unor comentatori dornici de senzații tari? Nu s-a întâmplat nimic, cetățeanul nostru murmură ceva în surdină, „boscorodește” dezamăgit că raportul e „prea vag”, că nu conține numele pe care le-a scandat la miting, dar nu iese în stradă spontan, din impuls, copleșit de sentimentul de revoltă, ci așteaptă să fie chemat de cineva. De fapt, nu există nici certitudinea că mai așteaptă ceva.

Și s-ar putea ca patosul, aplombul, aroganța celor de la platforma civică „DA”, care au refuzat invitația de dialog a premierului Gaburici, crezând, după 3 mai, că au în mânecă asul revoltei populare, să se spulbere ca un fum, dacă în spatele lor nu stă nimeni care să finanțeze „revolta” și dacă data viitoare în PMAN se va aduna mai puțină lume decât data trecută. Totuși, de ce să ratezi o ocazie de a te arăta interesat de rezultate, nu numai de proces? Pe mine personal nu mă convinge inflexibilitatea, iacobinismul de azi a unor foști „lingători de blide” de ieri, mă pune în gardă „revolta” dozată, disciplina „revoluționarilor”, căci seamănă a bolșevism. De altfel, avertismentele de tipul „repetiția generală”, „lovitura de grație” denotă o folosire reflexivă a vocabularului leninist.

Pe de altă parte, puterea afișează un zâmbet de satisfacție, mulțumită de „isprava” sa, prefăcându-se că nu are nicio legătură cu cele scrise în document, ca și cum miliardul de euro și dolari a „emigrat” în spațiul off-shore fără să anunțe instituțiile statului. Prin alte părți, un jaf de asemenea proporții ar fi scos imediat lumea în stradă (a spus-o și ambasadorul german), iar guvernanții s-ar fi grăbit să calmeze spiritele, să-și presare cenușă pe creștet, ar fi urmat demisii de „onoare” ale celor responsabili de tranzacțiile bancare și securitatea financiară. La noi, noțiunea de onoare nu există și nici nu poate exista în condițiile în care prevalează nu meritul, ci apartenența de partid, docilitatea și obediența.

Și mai ciudat e că nu numai liderii și politicienii APME, ci toată clasa politică, toți politicienii cu unele excepții care confirmă regula, și-au băgat, ca la comandă, capul în nisip, ca și cum jaful de la BEM, Banca Socială și Unibank nu îi privește. Nu cumva se „alimentează” cu toții din aceeași sursă?

Fără a se aștepta presiunea străzii, trebuie să fie demiși guvernatorul BNM, directorul CNA, procurorul general, directorul SIS... Numai dacă cineva dorește cu orice preț să se sinucidă politic sau să provoace un „Maidan” ucrainean la Chișinău se poate comporta ca liderii APME. Publicarea raportului „Kroll” a fost doar un prim pas, logic este să se meargă înainte cu înfăptuirea justiției, înainte ca lumea să iasă în stradă. Numai așa mai pot fi salvate alegerile locale, mai poate fi preîntâmpinată transformarea acestora în discuții pe marginea furtului de la BEM, avantajându-i pe unii care vorbesc, în detrimentul altora care merită să fie aleși.