Necrolog al Asociației Istoricilor din R. Moldova, dedicat lui Alexandru Moșanu: „S-a stins din viaţă un mare PATRIOT al neamului, un lider al Mişcării de Eliberare Naţională a românilor basarabeni, un om de o valoare intelectuală incontestabilă”

Profesorul, savantul şi omul politic Alexandru Moşanu (19 iulie 1932 - 7 decembrie 2017)

Vestea tristă despre trecerea la cele veşnice a lui Alexandru Moşanu, profesor universitar, doctor habilitat în ştiinţe istorice, preşedinte de onoare al Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei Române, preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova (1990-1993), a produs în inimile noastre un sentiment de profundă durere. Comunitatea ştiinţifică, breasla istoricilor, mişcarea naţională şi democratică din Republica Moldova au suferit o pierdere irecuperabilă: s-a stins din viaţă un mare patriot al neamului, un lider al mişcării de eliberare naţională a românilor basarabeni, un om de o valoare intelectuală incontestabilă.

Născut la 19 iulie 1932, în satul Branişte, judeţul Bălţi, România, după absolvirea şcolii primare din satul natal şi a şcolii medii din satul vecin, şi-a făcut studiile la Şcoala Pedagogică din Bălţi (1948-1952) şi la Secţia Istorie a Facultăţii de Istorie, Filologie şi Economie a Universităţii de Stat din Moldova (1952-1957). După terminarea studiilor universitare, aproape două decenii (1957-1976), activează în cadrul Institutului de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, deţinând funcţiile de cercetător ştiinţific inferior (1957-1966), secretar ştiinţific (1966-1970), cercetător ştiinţific superior (1970-1976).

Citește și: FUNERALII // Alexandru Moșanu va fi petrecut pe ultimul drum de la Palatul Republicii: Sicriul cu trupul neînsuflețit al primului președinte de Parlament va opri și în fața USM, unde a fost decan

Alte două decenii (decembrie 1976 - iunie 1997), a activat în cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii de Stat din Moldova (U.S.M.) în calitate de lector superior, conferenţiar, profesor (1976-1980), şef de catedră (1980-1990), decan (1989-1990). A contribuit la pregătirea unei pleiade de tineri istorici, ştiind să-i îndrume şi să-i sprijine pe tinerii capabili şi cu o clară conştiinţă naţională, cu o poziţie activă în viaţă.

A făcut o strălucită carieră ştiinţifică. În 1966 susţine teza de doctor în ştiinţe istorice, iar în 1979 - pe cea de doctor habilitat în ştiinţe istorice. În 1982 i se acordă titlul didactic de profesor universitar. Este autor a două monografii şi a peste 100 de lucrări ştiinţifice.

În perioada regimului totalitar-comunist, a fost supus, în câteva rânduri, maltratărilor politice. La 15 septembrie 1970 a fost „ascultat^” la şedinţa Biroului C.C. al P.C.M., fiind „criticat^” pentru comiterea unor „greşeli^” politice grave în reflectarea realităţilor politice din România din anii 1944-1970. Ca urmare, a fost destituit din funcţia de secretar ştiinţific al Institutului de Istorie, pe motiv de naţionalism. „Subversive” s-au dovedit a fi şi prelegerile ţinute în faţa studenţilor în sălile de curs. Doar faptul că nimeni dintre discipolii săi, supuşi unor interogatorii umilitoare, nu s-a lăsat intimidat, a zădărnicit procesul „istoricilor naţionalişti^”, pus la cale de către organele de securitate de la Chişinău, în anii 1982-1983. În 1989, împreună cu alţi colegi de la Universitatea de Stat din Chișinău, este acuzat pentru activitatea sa de mobilizare a tineretului studios şi a profesorilor la lupta împotriva politicii antinaţionale a conducerii de partid din RSSM.

La sfârşitul anilor 80 ai secolului trecut s-a încadrat activ în mişcarea de renaştere naţională. A făcut parte din grupul de iniţiativă al Mişcării Democratice, a participat la primele manifestări democratice ale studenţilor şi profesorilor de la USM, la mitingurile şi demonstraţiile în masă, la acţiunile de pichetare ale Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova. A contribuit la constituirea Frontului Popular din Moldova, fiind ales în organele de conducere a acestei mişcări. De asemenea, a avut o mare contribuţie la convocarea Marii Adunări Naţionale din 31 august 1989, la care s-a pledat pentru limba română şi alfabetul latin.

Alexandru Moşanu a fost unul din fondatorii Asociaţiei Istoricilor din Moldova, fiind ales şi primul ei preşedinte (1989 -1990), iar din 2009 - a fost preşedinte de onoare al AIRM. În această calitate, a contribuit la promovarea adevărului istoric, a pledat pentru neamestecul factorilor politici în sfera de activitate profesională a istoricilor.

În calitate de deputat, preşedinte al comisiilor parlamentare şi preşedinte al Parlamentului a contribuit la decretarea Tricolorului ca drapel de stat şi a Stemei Republicii Moldova. În iunie 1990, Parlamentul Republicii Moldova a aprobat „Avizul Comisiei Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova pentru aprecierea politico-juridică a Tratatului sovieto-german de neagresiune şi a Protocolului adiţional secret din 23 august 1939, precum şi a consecinţelor lor pentru Basarabia şi nordul Bucovinei, elaborat de Comisia Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova în frunte cu Al. Moşanu.

Profesorul Alexandru Moşanua avut un rol deosebit de important în pregătirea şi desfăşurarea, între 26 şi 28 iunie 1991, la Chişinău, a Conferinţei ştiinţifice internaţionale „Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele sale pentru Basarabia^”, prezentând raportul de bază la acel memorabil for ştiinţific. Cu competenţa profesională care-i era caracteristică, a expus succint soarta dramatică a românilor dintre Prut şi Nistru pe parcursul a cca două secole: în 1812 Basarabia devine jertfă a expansionismului rusesc, istoria repetându-se în 1940, când, în urma înţelegerilor secrete dintre Hitler şi Stalin, Basarabia, nordul Bucovinei, ţinutul Herţa, precum şi câteva insule de la Gurile Dunării au fost răpite de URSS, iar populaţia din aceste teritorii, majoritar românească, a trecut din nou prin încercări deosebit de tragice - teroare, înfometare, colectivizare în masă a ţăranilor, deportare în Siberia etc.

În declaraţia aprobată de participanţii la conferinţă se menţiona: „Anexarea de către Uniunea Sovietică a Basarabiei, nordului Bucovinei şi a ţinutului Herţa, teritorii care nu i-au aparţinut de jure şi asupra cărora nu avea nici un drept, a constituit primul act al tragediei naţionale - sfârtecarea României în anul 1940 - punând la grea încercare întregul popor român, şi i-a adus imense suferinţe şi incalculabile daune. Trecerea totală a acestor teritorii în componenţa U.R.S.S. a generat pentru decenii consecinţe dramatice pentru întreg poporul român, îndeosebi pentru populaţia din teritoriile respective^”.

Într-o situaţie politică foarte complicată, Alexandru Moşanu a condamnat cu fermitate puciul de la Moscova din august 1991, a pregătit şi a condus Marea Adunare Naţională din 27 august 1991, participând, alături de alţi deputaţi, şi la elaborarea Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova.

Profesorul Alexandru Moşanu a pledat cu perseverență pentru lichidarea consecinţelor nefaste ale pactului Ribbentrop-Molotov, a combătut concepţiile neîntemeiate ale istoriografiei sovietice referitoare la existenţa „poporului moldovenesc^” deosebit de cel român şi a „limbii moldoveneşti^” diferită de cea română.

Prin cuvântul scris şi rostit, a pledat pentru reabilitarea adevărului istoric despre unitatea românească, despre caracterul românesc al Basarabiei. Constantă şi consecventă a fost poziţia sa şi în ceea ce priveşte predarea în învăţământul de toate gradele din Republica Moldova a disciplinei „Istoria românilor^”.

Recunoscându-i-se înalta calificare ştiinţifică, în 1993, este ales membru de onoare al Academiei Române. Din 1994 este fondator şi redactor-şef al revistei de istorie şi cultură “Destin Românesc”. Distribuită în toate zonele populate de români, pentru înalta ţinută ştiinţifică, pentru devotamentul faţă de problematica basarabeană şi cea panromână, publicaţia a fost de la bun început şi rămâne în continuare înalt apreciată de specialiştii în domeniu atât din ţară cât şi de peste hotare.

Exprimăm sincere condoleanţe îndureratei familii a distinsului profesor, istoric şi om politic.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Semnează: Gheorghe Negru, Ion Negrei, Anatol Petrencu, Valeriu Matei, Gheorghe Cojocaru, Vitalie Văratec, Ion Stăvilă, Anatol Țăranu, Ion Varta, Andrei Eșanu, Demir Dragnev, Pavel Parasca, Ion Șișcanu, Gheorghe Postică, Igor Șarov, Ion Niculiță, Pavel Cocârlă, Ion Gumenâi, Ion Eremia, Alexandru Cosmescu, Gheorghe Corovai, Lidia Moldovanu, Svetlana Suveică, Ion Chirtoagă, Vladimir Mischevca, Dinu Poștarencu, Constantin Ungureanu