Metoda de aur prin care să îl îndepărtezi pe copilul tău de telefon. Ce spun experții

Tot mai mulți părinți caută soluții pentru a limita timpul petrecut de copii în fața ecranelor, pe fondul îngrijorărilor legate de efectele asupra sănătății mintale. Decidenți politici și experți în sănătate cer etichete de avertizare, limite de vârstă pentru platformele de social media și interdicții ale telefoanelor mobile în școli, pe fondul temerilor că expunerea prelungită la mediul digital ar putea agrava probleme precum singurătatea și izolarea la tineri.

Cercetătorii atenționează că utilizarea „problematică” a rețelelor sociale este în creștere în rândul adolescenților europeni, iar un raport al Organizației Mondiale a Sănătății din acest an a identificat influența lumii digitale asupra tinerilor ca factor-cheie al singurătății la scară globală. Excesul de timp petrecut pe ecrane a fost asociat cu reducerea activității fizice, tulburări ale somnului, anxietate, depresie, stres și izolare socială, scrie Euronews.

Dr. Janna-Lina Kerth, pediatru la Spitalul Universitar din Düsseldorf (UKD), spune că unii copii intră într-un „cerc vicios” în care timpul prelungit petrecut online îi determină să petreacă și mai mult timp pe ecrane. Kerth subliniază rolul părinților în acest proces și le cere acestora să-și monitorizeze propriul consum digital, pentru că „adulții sunt și ei lipiți de telefoane”.

Exemple de politici diferite la nivel european sunt deja în curs de aplicare. Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat în septembrie că analizează posibile restricții pentru rețelele sociale dedicate copiilor la nivelul întregii Uniuni Europene. În același timp, Suedia a introdus un „card pentru activități de petrecere a timpului liber” care acoperă parțial costurile unor activități organizate — cluburi sport, cursuri de limbi străine — pentru tineri între opt și 16 ani. Madeleine Larsson, manager de proiect la agenția de sănătate publică din Suedia, declară: „Mai mulți copii ar trebui să simtă că au timp liber semnificativ [pentru că] vor avea și o sănătate mai bună, atât fizică, cât și mentală. Acesta este obiectivul principal”.

La nivel practic, Kerth oferă recomandări pentru familiile care vor să reducă timpul petrecut pe ecrane fără a impune interdicții totale. Ea sugerează stabilirea unor obiective privind timpul petrecut pe ecran la nivelul întregii familii și atenționarea asupra modelelor proprii de utilizare: părinții ar putea evita, de pildă, să revină la e-mailuri după cină. Kerth avertizează totodată că „interzicerea totală a rețelelor de socializare, a smartphone-urilor sau a jocurilor video ar putea avea consecința neintenționată de a face lucrurile interzise mai atrăgătoare”.

Despre modul în care ar trebui purtate discuțiile cu copiii, ea recomandă abordări potrivite vârstei și dialog explicativ: „Este important să vorbim despre motivul pentru care ceva [online] este interesant și de ce unele jocuri sunt mai captivante decât altele și care ar putea fi consecințele”. În plus, părinții sunt sfătuiți să inițieze aceste discuții devreme, Kerth recomandând începerea lor încă de la vârsta de patru ani.

Organizațiile de sănătate formulează orientări pentru limitele de ecran: OMS recomandă ca copiii sub cinci ani să nu petreacă mai mult de o oră pe zi în fața ecranului; unele organisme medicale din Germania și Franța merg mai departe, propunând absența ecranelor până la vârsta de trei ani. Pentru copiii mai mari și adolescenți, recomandările variază, dar consensul experților este că, pe cât posibil, timpul pe ecran ar trebui redus.

Kerth atrage atenția și asupra calității timpului petrecut online: „Există o mulțime de jocuri interactive și jocuri educative care reprezintă un consum activ și nu doar o privire pasivă la un ecran”, a spus ea. Ca alternativă practică la reducerea ecranelor, pediatrul propune consultarea directă a copiilor cu privire la activitățile care le-ar umple timpul astfel eliberat și recomandă înscrierea lor în echipe sportive sau în activități de grup în care utilizarea ecranului este descurajată. „Este ușor să spui „citește o carte” sau „du-te afară și joacă-te”, dar este ceva care depinde și de ceea ce fac prietenii tăi”, a explicat Kerth.