Mesajul Ambasadorului României cu privire la cel mai mare val de deportări din Basarabia: „Să nu se aștearnă uitarea. Să fim feriți în veci de așa „rai”!”

La 69 de ani de la cel de-al doilea și cel mare val de deportări din Basarabia şi Nordul Bucovinei, produs în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, „este important să nu se aștearnă uitarea peste viețile distruse și durerea care au cuprins aceste meleaguri”, susține Ambasadorul României la Chișinău, Daniel Ioniță.

„Peste 35.000 de persoane, majoritatea femei şi copii, au fost trimise în cele mai îndepărtate regiuni ale fostei Uniuni Sovietice, în Siberia sau Kazahstan. În stațiile de cale ferată, membrii fiecărei familii erau separați în felul următor: capii de familii într-o parte, tinerii peste 18 ani în altă parte, iar femeile cu copii mici și bătrânii - aparte. A urmat îmbarcarea în vagoanele de marfă, câte 70-100 de persoane, fără apă și hrană. Pe unele vagoane scria: „Tren cu muncitori români care au fugit din România, de sub jugul boierilor, ca să vină în raiul sovietic. Ieșiți-le în cale cu flori!". Să fim feriți în veci de așa „rai”!”, a scris Excelența Sa pe Facebook.

Menționăm că represiunile din Basarabia au început umediat ce acest teritoriu a fost smuls de la România și alipit la URSS, urmare a pactului Ribbentrop-Molotov. Primele deportări au avut loc în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, au urmat cele din 1949, iar al treilea val a fost organizat în 1951.

Sovieticii au deportat în special intelectuali, adică cei care aveau un cuvânt de spus în societate - primari, profesori, preoți etc. Arestările s-au făcut noaptea, iar unii cetățeni care au încercat să scape cu fuga au fost împușcați. Gospodarii arestați împreună cu familiile lor, cu copiii, cu bătrâni, fără a li se permite să ia rezerve cu ei, au fost urcați cu forța în vagoane pentru vite și duși. Toate bunurile - casele, utilajul țăranilor deportați - au fost transmise colhozurilor, iar o parte din ele au fost furate sau vândute. Multe din aceste edificii au fost oferite ofițerilor care erau aici în NKVD, nomenclaturii etc. Mulți dintre gospodarii deportați nu au mai revenit în patrie, au fost împușcați pe drum, au murit de foame, de boli, de durere sufletească, de muncă peste puterile lor.