„Lupii” care îi încurcă Margaretei Cemortan să ridice un monument în memoria deportaților cu puținii bani primiți de la stat în calitate de despăgubiri pentru averea confiscată: „A distrus totul cu picioarele”

A cheltuit o sumă mare de bani pentru a ridica un monument în memoria victimelor deportărilor staliniste, iar cel care i-a dărâmat visul „cu picioarele” este... un preot din Chișinău.

Margareta Cemortan, o descendentă din părinți deportați, care și-a descris tragedia familiei sale în opt cărți, inclusiv „Lupii”, și-a spus păsul astăzi, la microfonul de la mitingul organizat lângă „Trenul Durerii”, monumentul de la Gara din Chișinău, ridicat în memoria victimelor deportărilor staliniste.

Îmbrăcată cu un tricou pe care era scris cu litere mășcate „UNIRE”, Margareta Cemortan a spus că a construit monumentul cu banii pe care i-a primit de la stat în calitate de despăgubiri pentru averea familiei, confiscată de sovietici.

„Am umblat vreo 20 de ani și am tot cerut dreptate – să fie recompensate averile confiscate pe nedrept. În sfârșit, cu mare greu, am obținut o sumă oarecare, la bătrânețe. Deși locuiesc într-o vremeankă toată crăpată și ar trebui să fac reparație, o voce lăuntrică sau chiar Cea de Sus mi-a spus că eu trebuie să fac un monument și fratele unul. Am încercat să pun monumentul în sectorul Schinoasa din Chișinău, lângă o bisericuță temporară, „Sfinții Martiri Brâncoveni”, care încă nu este legalizată.

Am plătit o sumă destul de mare la meșteri ca să-l toarne și să-l instaleze. Pe monument sunt scrise toate categoriile de victime, absolut toate, inclusiv preoții omorâți de puterea sovietică și cei omorâți prin foamete, și cei împușcați și îngropați în gropile cu var, și cei uciși prin psihiatrii, și desigur că deportați uciși prin foame, frig și muncă silnică. Când am dat să turnăm postamentul, cine credeți că s-a opus? Pe ascuns, peste două ore, a venit preotul Ion Barbău-Eșanu de la biserica „Sfinții Martiri Brâncoveni” și a distrus cu picioarele totul. Vă închipuiți? Preotul!”, a povestit cea care a cunoscut ororile regimului de ocupație pe când era copil, fiind deportată împreună cu familia atunci când avea șase ani.

CITIȚI și Nicolae Enciu, doctor habilitat în istorie: Deportarea din 6 iulie 1949 – o CRIMĂ împotriva umanității. Cazul familiei Balan din localitatea Hecii-Vechi

Margareta Cemortan susține că gestul preotului denotă faptul că „noi avem mulți comuniști camuflați, comuniști nu numai preoți, dar și istorici, care pun bețe în roate, mai ales când aud de dreptate și de ceea ce au făcut bolșevicii”.

Ea crede că preoții ar trebui să susțină primii deportații, mai ales după ce „Felix Dzerjinski i s-a lăudat lui Lenin că el a împușcat cu mâna lui 1 956 de preoți”.

„Pe toți vă rog să nu uitați ceea ce a fost. În școli să se predea mai multe ore despre ocupația sovietică, așa încât să știe și tineretul ce s-a întâmplat. Altfel nu vom merge înainte”, a declarat Margareta Cemortan.

Margareta Cemortan, originară din satul Mihăileni, Râșcani, a scris detaliat despre chinurile familiei sale îndurate în Siberia în mai multe cărti – „Lupii”, „Dragoste de porumbei”, „Siberia de acasă”, „Fiarele” și altele. În baza mărturiilor sale, precum și ale altor deportați, la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău fost montat spectacolul „Dosarele Siberiei”.