LIVE // Presa din toată lumea, cu ochii pe alegerile din Franța: „Poate fi o NOUĂ ERĂ”

UPDATE 21.43 Favorit al acestui duel final, Emmanuel Macron, fost ministru al Economiei în vârstă de 39 de ani, o devansează cu 23-24% pe Marine Le Pen, 48 de ani, creditată cu 21,8-22% din voturi, potrivit estimărilor a trei sondaje de opinie.

Candidatul dreptei François Fillon, a cărui campanie a fost afectată de scandalul presupuselor angajări fictive ale unor rude, s-a clasat la mică diferență de candidatul stângii radicale, Jean-Luc Mélenchon, (19-20,3 % față de 19,5-20 %), care a avut o ascensiune remarcabilă în ultimele zile de campanie.
Mai mulți susținători ai lui François Fillon au cerut imediat ca în turul al doilea să nu i se acorde votul candidatei FN, Marine Le Pen.

Candidatul socialist, Benoît Hamon, înfrânt drastic cu 6% din voturi potrivit sondajelor, a admis o "sancțiune istorică" pentru partidul său și a cerut să se voteze Macron.

Turul al doilea al prezidențialelor este prevăzut la 7 mai cu preluarea funcției în scurt timp pentru un mandat de cinci ani. Alegeri parlamentare sunt apoi programate în iunie.

Cu ocazia turului întâi, desfășurat pe fondul amenințării teroriste, participarea s-a ridicat la circa 70%, unul dintre cele mai mari din ultimii 40 de ani, potrivit Ministerului francez de Interne.

UPDATE 21.30 Centristul Emmanuel Macron și lidera Frontului Național (FN, extremă dreapta), Marine Le Pen, s-au calificat pentru turul al doilea al alegerilor prezidențiale din Franța, potrivit estimărilor oficiale, anunță AFP. Emmanuel Macron, candidatul organizaţiei civice În Mişcare! (social-liberală) a obţinut cele mai multe voturi în primul tur al scrutinului prezidenţial din Franţa, fiind urmat de reprezentanta extremei drepte, Marine Le Pen, potrivit exit-poll-urilor.

UPDATE 19:46 Macron şi Le Pen, clasaţi pe primele locuri, potrivit unor exit-poll-uri realizate la mijlocul zilei.

Emmanuel Macron şi Marine Le Pen se clasează pe primele locuri în turul întâi al alegerilor prezidenţiale din Franţa, potrivit unor sondaje realizate la ieşirea de la urne, informează postul public belgian RTBF, citat de mediafax.ro.

Emmanuel Macron, candidatul organizaţiei civice În Mişcare! (En marche!, liberal-socială), are 24% din voturi, urmat de Le Pen, liderul formaţiunii populiste Frontul Naţional (extremă-dreapta), cu 22%.

UPDATE 18:00 Prezenţa la vot la primul tur al prezidenţialelor este cu un procent mai mică decât în 2012. Astfel, la ora 17.00 votaseră 69,42%, iar în urmă cu cinci ani, la aceeaşi oră, procentul era de 70,49%.

Alegerile prezidenţiale care au loc duminică în Franţa reprezintă unul dintre cele mai importante scrutine care au avut loc în ultima perioadă într-un stat al Uniunii Europene, cu o miză extrem de mare legată de viitorul blocului comunitar. O victorie a „favoritului Bruxelles-ului", Emmanuel Macron, ar revitaliza UE, dar Uniunea are motive serioase să se teamă de o victorie a lui Le Pen sau Mélenchon.

Cu doi eurosceptici convinşi şi un pro-european efervescent printre cei patru candidaţi care se întrec umăr la umăr în primul tur de scrutin pentru preşedinţia Franţei, fiecare cu şanse reale de a ajunge în confruntarea finală, alegerile prezidenţiale din Franţa ar putea, deopotrivă, să destrame sau să întărească Uniunea Europeană.

Ultimul sondaj dinaintea prezidenţialelor, publicat vineri seară, relevă o uşoară creştere pentru Emmanuel Macron, care este creditat cu 24,5% din intenţiile de vot. El este urmat de Marine Le Pen cu 22,5%, François Fillon cu 19,5% et Jean-Luc Mélenchon cu 18,5%, scrie gandul.info.

Diplomaţii şi oficialii europeni par, în majoritate, convinşi că Franţa, membru fondator al Uniunii, nu va părăsi sub nicio formă blocul european, o idee vehiculată insistent, şi nu întotdeauna forţat, de candidatul de extremă stânga, Jean-Luc Mélenchon, dar şi de rivala sa naţionalistă de dreapta, Marine Le Pen.

Mult mai îngrijorător şi, probabil, mult mai plauzibil este scenariul în care Parisul va întoarce spatele. UE nu ar supravieţui unui Frexit, „cu toate că acest lucru pare destul de îndepărtat", a declarat un înalt oficial european citat de The Guardian, explicând că „o opoziţie activă din interior ar fi aproape mai dăunător". Zdruncinată de Brexit şi confruntată cu o multe probleme, inclusiv o criză a imigranţilor care nu-şi găseşte finalul, o creştere economică lentă şi un grup de capitale care devin din ce în ce mai rebele, UE ar rezista cu greu unui nou val de veşti proaste.

O victorie pentru Emmanuel Macron, centrist pro-european de orientare liberală, dacă ajunge să fie unul dintre cei doi finalişti din turul secund, ar oferi Franţei o şansă la reformă, iar Europei oportunitatea de a se replia. „Acest lucru ar arăta că centriştii pro-europeni ar putea avea, încă, un viitor în politica europeană. Macron vrea reforme care să stimuleze economia Franţei şi să îi întărească poziţia în blocul comunitar", arată Charles Grant, rerprezentant al Centrului pentru Reforme Europene.

Un triumf al lui Macron ar putea sugera şi că, după decizia Marii Britanii de a părăsi blocul european şi şocul alegerii ca preşedinte al SUA a lui Donald Trump „decesul liberalismului, internaţionalismului şi al UE... s-ar putea să nu fie inevitabil", a adăugat acesta. În plus, un asemenea scenariu ar mai putea însemna şi că, dacă Macron reuşeşte să implementeze ideile pe care le promovează pentru câmpul muncii şi alte reforme structurale, motorul franco-german care a alimentat UE în mod tradiţional, dar care a „ruginit" în ultimii ani ar putea fi repornit.

Un preşedinte în persoana lui Macron ar face, în mod sigur, negocierile pentru Brexit mult mai dure. În fapt, acesta a avertizat deja că nu poate fi vorba de un „avertisment sau de o renunţare" la poziţia „incasabilă" a blocului şi că prioritatea Uniunii ar trebui să fie apărarea propriilor interese.

Cu o economie a zonei euro care începe să-şi revină, dar şi după înfrângerea anti-europeanului Geert Wilders în Olanda, Macron - supranumit de adversarii săi „favoritul Bruxelles-ului" - ar fi „un stimulent enorm", a spus pentru Guardian şi un membru al Comisiei Europene. Din păcate pentru UE, fostul bancher şi ministrul socialist al economiei, care nu a mai fost niciodată preşedinte al Franţei, paradoxal, ar putea fi marele favorit pentru turul al doilea, dar nu are nicio certitudine că va trece de primul şi va şi ajunge în finala cursei.

Cei patru candidaţi principali, inclusiv François Fillon, implicat într-un scandal notoriu cu iz de corupţie, care nu este deloc un fan al federalismului şi îşi doreşte o Uniune Europeană cu o cooperare interguvernamentală mai mare, cu toate că nu are niciun plan să schimbe relaţia statului cu blocul comunitar, sunt daţi în sondaje cu scoruri extrem de apropiate, în aşa fel încât este imposibil în acest moment să-ţi dai seama cine va ajunge în turul al doilea.

Perspectiva ca Le Pen, liderul partidului de extremă dreapta Frontul Naţional, sau radicalul stângist Mélenchon să câştige alegerile a tras semnalul de alarmă la Bruxelles. În vreme ce viziunile lor despre imigraţie sunt diametral opuse (Le Pen vrea să scoată Franţa din spaţiul de liberă circulaţie Schengen), poziţiile celor doi referitoare la euro şi la statutul de membru al UE sunt asemănătoare.

Aşa-numitul „plan A" al lui Mélenchon se referă la o renegociere colectivă a tratatelor şi înţelegerilor fundamentale ale Uniunii, desfăşurată alături de membrii care doresc acest lucru, inclusiv schimbări majore în ceea ce priveşte moneda euro. În cazul în care acest scenariu nu este dus la îndeplinire, Planul B este o ieşire unilaterală a Franţei din blocul comunitar - cu toate că în ultima perioadă a ţinut să calmeze spiritele şi să asigure că nu acesta este obiectivul său ultim.

Veteranul de stânga susţine că scopul discuţiilor va fi, în orice caz, supus unui referendum - ceva ce, de altfel, a promis şi Le Pen, după o „renegociere a statutului de membru UE", ţintind „restaurarea completă a suveranităţii naţionale", inclusiv revenirea la franc. În faţa acestei situaţii, devine evident că scopurile sale nu sunt compatibile cu apartenenţa statului la UE, aşa cum se defineşte Uniunea astăzi.

Dacă UE27 par relativ sceptice referitor la şansele la Frexit şi la o renunţare a Franţei la euro, este în mare parte pentru că un preşedinte fără o majoritate parlamentară este, în mare parte, lipsit de putere. Acest lucru l-ar putea afecta pe Macron care, dacă ar câştiga, ar avea nevoie ca după alegerile legislative din iunie, să adune în jurul său o coaliţie complexă, alcătuită din politicieni de centru, atât de orientare de stânga, cât şi de dreapta care să se alăture membrilor aleşi ai formaţiunii „En Marche!" („În mişcare!").

Puterea ar fi infinit mai greu de atins pentru Le Pen şi Mélenchon, ambii aflaţi la mare distanţă de câştigarea unui scrutin parlamentar care să le ofere susţinere parlamentară în cazul unui eventual referendum pentru ieşirea din UE, condiţie stipulată exclusiv în Constituţia ţării. În cazul în care noul preşedinte decide să treacă peste puterea legislativului într-o astfel de situaţie şi, implicit, să ignore prevederile constituţionale, sondajele sugerează că puţini dintre votanţii francezi ar îmbrăţişa de bună voie haosul ieşirii din zona euro, mişcare pentru care economiştii au estimat o notă de plată de 180 de miliarde de euro.

Chiar şi fără un Frexit în toată regula, un lider francez populist, eurosceptic ar putea pune probleme uriaşe blocului comunitar - începând cu negocierile pentru Brexit, situaţie faţă de care cele 27 de ţări membre au demonstrat până acum o poziţie comună surprinzătoare. Le Pen, însă, a salutat votul britanicilor de a părăsi UE ca pe „prima lovitură reală la temelia vechii ordini" şi „naşterea unei noi Europe" şi se aşteaptă de la ea să pluseze în direcţia încurajării şi altor state de a face acelaşi lucru.

Mélenchon a vorbit şi el despre Brexit ca despre „începutul unei noi ere" şi „un cutremur pentru UE aşa cum o cunoaştem", iar programul să de campanie promovează explicit ideea ca procesul de ieşire a Marii Britanii din UE să fie derulat „fără răzbunare sau sancţiuni". Dar potenţialul unei confruntări pe termen lung merge mult mai departe de lipsa de unitate a Uniunii Europene în legătură cu termenii de negociere pentru Brexit. Ambele programe economice ale candidaţilor, de exemplu, includ creşteri majore ale cheltuielilor publice care ar încălca ţintele de deficit stabilite de oficialii europeni.

Planul lui Le Pen de a impozita importurile şi forţa de muncă ieftină venită din estul Europei ar fi incompatibil cu principiul pieţei unice europene, iar promisiunile lui Mélenchon de a uza de dreptul de veto în privinţa pacturilor de liber schimb, dar şi în discuţiile legate de încheierea independenţei Băncii Centrale Europene ar fi anatemizate la Bruxelles. În final, se poate desprinde ideea că simpla realitate a unui preşedintele Le Pen sau Mélenchon, care sfidează regulile, contestă propunerile europene şi se opun curentului general, ar fi suficientă pentru ca UE să fie destabilizată - atunci când are cea mai mare nevoie să ia avans. Pentru Bruxelles, puţine dintre alegerile din statele europene au avut o asemenea importanţă.