Cowboy Space strânge 275 de milioane de dolari pentru a-și construi propriile rachete destinate centrelor de date orbitale

Cererea aparent nesățioasă de putere de calcul pentru inteligența artificială îi face pe antreprenorii din domeniul centrelor de date să privească spre stele. Există însă o problemă majoră: nu există suficiente rachete pentru a plasa centre de date pe orbită în jurul Pământului și, în plus, lansările sunt prea scumpe.

Cei mai mulți jucători speră că Starship a companiei SpaceX — așteptată să efectueze al doisprezecelea zbor de test cel mai devreme în acest weekend — va rezolva această problemă. Însă chiar și după ce vehiculul va deveni operațional, ar putea trece ani până să fie disponibil comercial, având în vedere propriul business de sateliți al SpaceX. Situația este similară pentru racheta New Glenn a companiei Blue Origin, care nu a reușit să plaseze un satelit pe orbită în timpul celei de-a treia lansări, din aprilie.

În acest context, proiectele de centre de date în spațiu fie vizează orizontul mijlocului anilor 2030, precum Google Suncatcher, fie se pregătesc să înceapă cu sarcini de procesare la marginea rețelei pentru senzori spațiali, cum este cazul Starcloud.

În teorie, există și o a treia cale: „Ne construim propriul nostru program de rachete”, a declarat Baiju Bhatt, CEO și fondator al Cowboy Space Corporation, pentru o publicație de tehnologie. El se așteaptă ca prima lansare să aibă loc până la sfârșitul anului 2028.

Compania a anunțat închiderea unei runde de finanțare Seria B în valoare de 275 de milioane de dolari, la o evaluare post-investiție de 2 miliarde de dolari, rundă condusă de Index Ventures, ca un avans pentru acest proiect. Au participat, de asemenea, Breakthrough Energy Ventures, Construct Capital, IVP și SAIC.

Bhatt, cofondator al platformei online de tranzacționare Robinhood, a lansat acest startup în 2024 sub denumirea Aetherflux, cu planuri de a colecta energie solară abundentă în spațiu și de a o transmite pe Pământ. Ideea centrelor de date spațiale a determinat compania să pivoteze spre utilizarea energiei chiar pe orbită. La rândul lor, realitățile practice ale acestui efort l-au condus către un program propriu de dezvoltare a unei rachete și către noul nume al companiei.

Bhatt a explicat că a discutat cu mai mulți furnizori de servicii de lansare pentru a găsi o cale prin care compania sa să construiască doar sateliți. Nu a găsit însă suficientă capacitate de lansare pentru a scala cu adevărat un business de centre de date orbitale sau pentru a o face în condiții în care economia pe unitate să fie competitivă față de alternativele terestre.

„Sunt multe rachete noi care apar, dar dacă ne uităm la trei, patru ani în viitor, capacitatea este în continuare foarte, foarte redusă și cred că veți vedea mulți furnizori de rachete care vor ajunge să se specializeze pe propriile lor încărcături utile”, a spus Bhatt.

Chiar dacă aducerea rachetei „în casă” pare logică, este în același timp și o abordare extrem de riscantă. Doar câteva companii private din Occident lansează în mod constant rachete comerciale, în principal SpaceX, Rocket Lab și Arianespace. Alte două, Blue Origin și United Launch Alliance, se luptă de ani de zile să-și scoată vehiculele dintr-un lung impas de dezvoltare. Mai multe startupuri, inclusiv Stoke Space, Firefly Aerospace și Relativity Space, lucrează de ani întregi și încă așteaptă să livreze sisteme operaționale.

Odată cu această evoluție, Cowboy Space Corporation va intra direct în competiție cu SpaceX și Blue Origin, cei mai avansați și mai bine finanțați jucători de pe piață.

„Miza de aici și dimensiunea acestei piețe sunt suficient de mari încât să existe loc pentru ca mulți jucători să aibă succes”, a spus Bhatt. „Văd cum cererea pentru AI devine din ce în ce mai acută, iar opțiunile de pe Pământ sunt din ce în ce mai limitate.”

Bhatt susține că un avantaj al companiei este concentrarea pe un singur segment de piață (centre de date) și designul său unic. În mod obișnuit, rachetele orbitale au un prim stagiu de propulsie care duce vehiculul la marginea spațiului și un al doilea stagiu care transportă încărcătura utilă și o plasează pe orbită. Cowboy Space intenționează să integreze centrele sale de date direct în cel de-al doilea stadiu al rachetei. Este, de fapt, o întoarcere la începuturi: primul satelit american, Explorer 1, a fost construit ca ultimul stadiu al unei rachete, fiind umplut cu echipamente radio și câteva instrumente științifice.

Faptul că racheta va fi proiectată exclusiv pentru lansarea acestor sateliți-centre de date ar trebui să simplifice procesul de design. Compania se așteaptă ca fiecare satelit să aibă o masă între 20.000 și 25.000 de kilograme și să genereze 1 MW de putere pentru puțin sub 800 de GPU-uri la bord. Asta înseamnă că racheta va fi puțin mai puternică decât Falcon 9, calul de povară al SpaceX, deși va rămâne mai mică decât Starship, aflată încă în dezvoltare. În timp, spune Bhatt, el se așteaptă ca primul stagiu de propulsie să devină reutilizabil.

Cowboy Space a angajat veterani ai industriei spațiale, inclusiv pe fostul inginer de propulsie de la Blue Origin, Warren Lamont, și pe fostul director de lansări de la SpaceX, Tyler Grinne. Compania plănuiește, de asemenea, să construiască propriul motor de rachetă, componenta cea mai complexă și mai scumpă a oricărui vehicul de lansare. Cowboy Space lucrează încă la nevoi cheie de dezvoltare, precum infrastructuri pentru testarea, producția și lansarea rachetelor sale.

Noua viziune vine și cu un nou nume pentru startup, menit să sublinieze misiunea de a „oferi energie omenirii din înalta frontieră”, deși Bhatt recunoaște cu umor că „îmi dă un motiv să port o pălărie de cowboy și să-mi las să crească și această mustață tare.”