La muncă fără bani

În folosul comunității // Muncesc de rând cu toți, dar fără a fi remunerați. Așa își plătesc „păcatele” săvârșite anterior

Amenzile primite din partea judecătorilor pentru unele infracțiuni mai puțin grave au acum și o alternativă. Nu ai bani să plătești amenda, mergi la muncă, dar fără a fi răsplătit pentru asta. Nu se deosebesc cu nimic de ceilalți angajați de la salubritate ori construcții. Echipate cu tot instrumentarul necesar, zeci de persoane se trudesc zilnic pentru a-și curăța „păcatele” săvârșite anterior și pentru care au ales să muncească pentru binele statului. Dacă e iarnă, curăță zăpadă și presară nisip pe drumuri, dacă e primăvară, vară ori toamnă, mătură prin curți și strâng gunoaie. Sunt cei care au săvârșit infracțiuni mai puțin grave și cărora instanța le-a aplicat „amendă” ori „muncă în folosul comunității”.

Condamnat pentru că a condus mașina în stare de ebrietate

Vitalie Ț. muncește de numai patru zile, dar spune că „îi iese pe ochi” mătura. A urcat în stare de ebrietate la volan și, fiindcă „a dat nas în nas cu polițistul”, acum trebuie să facă curățenie pe stradă. „Am muncit abia 28 de ore din totalul de 134 la cât am fost condamnat. Mai am încă mult de târâit mătura. M-am jurat că nu mai pun picătură de vin în gură. Dar mie mi-a trebuit? Pentru un pahar de tulburel, iaca mătur străzile”, ne spune zâmbind tânărul.

Muncă pe degeaba

Cot la cot cu Vitalie mătură străzile din sectorul Râșcani al capitalei și alți patru tineri, condamnați și ei la muncă în folosul comunității. Nu se plâng de lucru, doar dacă acesta ar fi fost plătit. „Nu e nimic greu, dar e rușinos să te gândești că muncești pe degeaba pentru a plăti o prostie pe care ai făcut-o. Mătur pe stradă și pun capul în jos ca nu cumva să treacă vreun cunoscut să mă vadă. Pierd timpul în zadar. Între timp, am rămas și fără serviciu”, susține Nicolae H.

Fiecare condamnat este repartizat la muncă în folosul comunității conform raionului ori localității în care trăiește. De obicei, aceștia sunt antrenați la munci de salubrizare, în construcții cosmetice ale grădinițelor, școlilor ori ale clădirilor administrației publice locale etc. „Consilierii de probațiune, împreună cu administrația publică locală, stabilesc locurile din teritoriu unde persoanele condamnate pot să-și ispășească pedeapsa prin muncă neremunerată. Orarul de lucru este stabilit împreună cu persoana condamnată”, susține șeful adjunct al Direcției monitorizare activități de probațiune din cadrul Oficiului Central al Probațiunii (OCP), Igor Sandu.

Legea prevede că aceștia au dreptul să muncească nu mai mult de patru ore pe zi, cel mult 18 luni pentru cei cu pedeapsă penală și cel mult șase luni pentru cei sancționați contravențional.

„Totul se convine cu condamnatul. Nu vor să muncească, nu e nimic grav. Li se schimbă măsura de condamnare și pot merge după gratii ori să plătească amendă, dacă le-a fost prevăzută și această măsură de pedeapsă. Sunt condamnați care aleg să plătească amendă, asta pentru că lucrează în altă parte și nu au posibilitate să muncească în folosul comunității. Alții – din demnitate”, ne spune Igor Sandu.

Fiecare minut este calculat

Zilnic, aceștia sunt vegheați de către consilierul de probațiune. Fiecare minut muncit este trecut în registru, iar pentru trei absențe nemotivate acesta este în drept să se adreseze instanței pentru a schimba măsura de pedeapsă. „Sunt și de cei care nu vor să muncească, dar, de obicei, băieții se străduie să-și îndeplinească repejor orele și... sunt liberi. Unii din ei, după ce muncesc în folosul comunității, merg la serviciul lor de fiecare zi. Nu au posibilitate la anumite ore, ne anunță și stabilim alte ore în care vin să muncească”, ne spune consilierul de probațiune Natalia Nagara.

Marea majoritate a celor care ajung să schimbe cătușele pe mătură ori lopată o fac pentru că au urcat în stare de ebrietate la volan, au consumat droguri ori pentru violență în familie.

Munci de 2,5 milioane de lei

Pe parcursul anului 2013, peste trei mii de persoane au fost condamnate la circa 500 de mii de ore de muncă în folosul comunității. 22 de persoane s-au eschivat de la executare și le-a fost schimbată măsura de sancțiune, acestea fiind trimise după gratii.

„De pe urma muncii neremunerate, are de câștigat nu numai statul, dar și condamnatul. Cel din urmă - pentru că nu ajunge să stea după gratii, iar statul - pentru că economisește bani. În plus, munca în folosul comunității este mai eficientă decât amenzile, deoarece condamnații trag și o învățătură din asta”, susține Igor Sandu.

În total, au fost executate 459 776 de ore în folosul comunității, ceea ce înseamnă circa două milioane și jumătate de lei în folosul statului.

Și Berlusconi va munci un an în folosul comunității

Condamnat pentru fraudă fiscală, fostul premierul italian Silvio Berlusconi, care nu a putut fi încarcerat pentru că are vârsta de 77 de ani, a avut de ales între arest la domiciliu și muncă în folosul comunității. Fostul premier a optat pentru cea de-a doua variantă, care îi permite să rămână activ și pe scena politică. Astfel, în următoarele 12 luni, Berlusconi va merge să muncească, o dată pe săptămână, timp de câteva ore, într-un azil de bătrâni, drept pedeapsă după ce a fost găsit vinovat de evaziune.