Iubiri celebre // Pe cruce tricolorul

sursa: google.ro

„Craiul nou“ al muzicii româneşti // Ciprian Porumbescu

Unul dintre cei mai faimoși compozitori români, autorul minunatelor lucrări „Rapsodia română pentru orchestră”, „La malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Inimă de român”, „Odă ostaşilor români”, „Imnul Unirii...” a avut o viață scurtă, dar deosebit de furtunoasă.

Devenirea

Din casa copilăriei, în care tatăl i-a insuflat credinţa şi patriotismul, Ciprian a pornit pe propriul drum. Firav şi bolnăvicios, dar mereu plin de lumină şi de un dor de viaţă pe care numai cei sortiţi de timpuriu morţii îl pot avea, tânărul s-a avântat cu disperare în propria existenţă. A început să studieze, să compună, să cânte resimţind parcă la fiecare pas sentimentul că trebuie să păcălească timpul. La 19 ani, Ciprian a trecut cu bine examenul de maturitate. Pentru el începea deja numărătoarea inversă. Mai avea de trăit doar zece ani.

„Arboroasa”

La Cernăuţi se înființează Societatea studenţească „Arboroasa”, după numele vechi al Bucovinei. Ciprian i-a compus imnul, iar în ultimul an de seminar a fost ales preşedintele ei. Societatea nu era privită cu ochi buni de stăpânirea austriacă din cauza activităţilor prea intens patriotice. După o telegramă trimisă la Iaşi cu ocazia manifestărilor organizate acolo în memoria domnitorului Grigore Ghica, Austro-Ungaria decide să ia atitudine împotriva acestor manifestări patriotice, iar membrii „Arboroasei” sunt arestaţi sub acuzaţia de înaltă trădare şi li se înscenează un proces.

Trei luni fatale

Din închisoarea unde a stat cu deţinuţi de drept comun, rămâne frumuseţea unui episod. Unul dintre colegii de celulă, ascultându-l cântând o doină, a izbucnit în plâns... După unsprezece săptămâni, cei cinci membri ai Societăţii „Arboroasa” au fost achitaţi în urma unui proces care a durat trei zile. Dar Ciprian a ieşit din temniţă cu moartea în piept.

Iubire neîmplinită

Ciprian Porumbescu a urmat cursurile Institutului Teologic Ortodox din Cernăuţi. Muncea mult, studia mult, iar singurele perioade de odihnă erau vacanţele petrecute vara la Stupca. Într-una din aceste luni, Ciprian a cunoscut-o pe Berta Gordon, fata pastorului evanghelic din satul vecin, de care s-a îndrăgostit. Familiile lor, de confesiuni diferite, nu au permis căsătoria, iar tatăl Bertei a încercat în permanenţă să-i îndepărteze pe cei doi tineri unul de altul, până la urmă trimiţându-şi fata în străinătate.

„Numai ea singură îmi poate da curajul şi puterea de a răbda mai departe şi a duce munca începută la bun sfârşit”, scria Ciprian despre Berta, iar ea răspundea: „Cât de rău îmi pare că nu pot sta faţă în faţă cu acela căruia toată viaţa mea aş dori să-i fiu cu inima deschisă...”.

Ultima dorință

Bolnav de tuberculoză, se stinge din viață la doar 29 de ani în casa părintească sub ochii tatălui și surorii sale. A fost înmormântat în cimitirul din satul natal, azi Ciprian Porumbescu. Ultima dorință a compozitorului a fost ca pe mormântul său să fie arborat întotdeauna tricolorul.

Peste drum de cimitir se află acum Muzeul „Ciprian Porumbescu”, amenajat într-un conac boieresc, care păstrează violoncelul la care a cântat el şi husa viorii, căci vioara a dispărut şi n-a mai fost găsită niciodată.