Iubiri celebre // Drama superbei actriţe care a făcut istorie cu replica „Şi mâine e o zi“

O legendă a Hollywood-ului, rămasă în istoria filmului ca actriţa care întruchipat-o pe Scarlet O'Hara, eroina tragică a Sudului Americii din „Pe aripile vântului”, Vivien Leigh a avut o existenţă tumultuoasă, marcată de suişuri şi coborâşuri.

A fost supusă la şocuri electrice pentru o tulburare bipolară prost diagnosticată şi a murit de tuberculoză la 53 de ani, după cum scrie José Madrid în cartea biografică „Vivien Leigh, tragedia lui Scarlett O'Hara”.

Actriţa a împărtăşit acelaşi destin nefericit ca eroina filmului, nota ziarul La Verdad. Încăpăţânarea şi rebeliunea împărtăşită cu acest personaj au ajutat-o pe Vivien să obţină rolul principal, după ce citise pe nerăsuflate, din cauza unui accident de schi, cartea lui Margaret Mitchell care revoluţionase SUA în anul 1936. Când a aflat că David O. Selznick caută actriţe pentru a o interpreta pe Scarlet, şi-a căutat agent în SUA pentru a obţine o întrevedere cu legendarul producător care începuse deja filmările.

Poveste de dragoste cu Laurence Olivier

Atât de hotărâtă era să obţină rolul, care i-a adus primul Oscar, încât a refuzat oferta lui Cecil B. de Mille de a juca în „Union Pacific” şi un contract cu studiourile Paramount pentru patru filme, doar pentru a fi disponibilă.

Actriţa, deşi căsătorită, l-a urmărit cu aceeaşi obstinaţie pe Laurence Olivier, convinsă că este marea dragoste a vieţii sale. Vivien a simulat o întâlnire din întâmplare la acelaşi hotel din Capri unde actorul îşi petrecea câteva zile alături de soţia lui. A început o lungă şi furtunoasă poveste de dragoste, presărată cu infidelităţi de ambele părţi, care s-a terminat la puţin timp după ce Laurence Olivier i-a dăruit actriţei, la împlinirea a 45 de ani, un Rolls Royce albastru.

Crize de isterie

De mult temperament a dat dovadă Vivien Leigh, în 1957, când a condus protestele împotriva demolării lui Saint James Theater şi construirii în loc a unor apartamente. Ea a ajuns să intre şi să vocifereze chiar şi în Camera Lorzilor, fapt care l-a determinat pe însuşi Winston Churchill să-i scrie o scrisoare actriţei în care îi lăuda curajul, dar îi dezaproba modul de acţiune.

Vivien nu a avut asemănări în viaţa reală doar cu Scarlet, ci şi cu nefericita eroină Blanche Dubois din filmul „Un tramvai numit dorinţă”, prin impulsurile sexuale şi dezechilibrul său mental. Acel rol epocal alături de Marlon Brando i-a adus al doilea premiu Oscar, dar i-a accentuat crizele. În următorul său film a fost înlocuită cu Elizabeth Taylor, după mai multe crize de isterie şi uitare a replicilor.

Leşina pe scenă

Actriţa cu ochii verzi strălucitori nu a părăsit niciodată teatrul, care a fost pasiunea ei din copilărie. Recompensa a venit mai târziu, sub forma unui premiu Tony pentru cea mai bună interpretare feminină în piesa „Tovarich” (1963), deşi starea ei de sănătate devenise foarte precară şi leşinase de câteva ori pe scenă. După un divorţ răsunător care devenise subiect naţional, ultimii ani din viaţă i-a petrecut alături de actorul John Merivale, fără a pierde însă legătură cu primul ei soţ, Leigh Holman, şi tatăl singurei sale fiice, Suzanne.

Şi-a dorit să devină o stea

Vivien Leigh, Lady Olivier s-a născut pe 5 noiembrie 1913 în Darjeeling, India, sub numele de Vivian Mary Hartley. A fost fiica lui Ernest Hartley, un ofiţer britanic înrolat în Cavaleria indiană şi a Gertrudei Robinson Yackje, a cărei ascendenţă familială este disputată. Mama sa a pretins că este de origine irlandeză, însă recent au fost produse dovezi care atestă apartenenţa sa indiană.

La vârsta de şapte ani, Vivien ajunge între zidurile cenuşii şi reci ale unui pension britanic restrictiv, aflat în deplină antiteză cu parfumul şi exotismul copilăriei petrecute în India. La pensionul londonez, precum şi în celelalte şcoli de prestigiu pe care le-a frecventat (în Franţa, Italia şi Germania), şi-a modelat caracterul, şi-a disciplinat neastâmpărul de „argint viu” şi, cel mai important, şi-a canalizat ambiţia spre un singur ţel: de-a deveni o mare actriţă.

Educaţia primită la Academia Regală de Artă Dramatică (din Marea Britanie) i-a şlefuit talentul nativ şi i-a deschis porţile către lumea elitelor artistice.

Colorată ca o orhidee

Actriţa despre care Tenessee Williams spunea, descriindu-i frumuseţea aparte, că este „delicat colorată ca şi o orhidee”, în timp ce alţii o comparau cu o exotică pisică siameză – stârnise o mare admiraţie încă de la primele ei apariţii pe scenă şi în film. Leigh s-a simţit adesea limitată datorită frumuseţii sale foarte apreciate, despre care credea că o împiedică să fie luată în serios în cariera sa ca actriţă.

Sănătatea ei şubredă s-a dovedit a fi, însă, cel mai mare obstacol. Fiind afectată de tulburare bipolară de-a lungul perioadei adulte, Vivien Leigh a câştigat reputaţia unei persoane foarte dificile, acest lucru afectând serios o carieră care avea să cunoască şi perioade de declin. Odată cu înaintarea în vârstă, actriţa a fost slăbită de reveniri frecvente ale tuberculozei, boală diagnosticată pentru prima oară la mijlocul anilor ’40.

În cartea sa de memorii, Laurence Olivier îşi aminteşte de impresia profundă pe care i-a lăsat-o Vivien Leigh atunci când a văzut-o jucând spectacolul cu piesa „Masca virtuţii”, la Teatrul Ambasador, din Anglia. „În afara privirii ei, care era pur şi simplu magică, Vivien poseda o seninătate, un echilibru perfect. Gâtul ei părea prea fragil pentru a-i susţine capul. Avea un aer surprins şi ceva din orgoliul unui jongleur ce poate realiza aproape în glumă o strălucită performanţă. Ea mai avea şi altceva: forţa de atracţie a unuia din cele mai tulburătoare temperamente pe care le-am întâlnit în viaţa mea. Acea ciudată, înduioşătoare scânteie de demnitate pare să fi fost acel ceva în stare să subjuge pătimaşa legiune a admiratorilor ei fanatici”.

A fost incinerată

„Ăsta-i bărbatul cu care o să mă căsătoresc!”, îi spune Vivien Leigh unei prietene. Se aflau la un teatru din Londra, iar pe scenă juca Laurence Oliver, în spectacolul cu piesa „Romeo şi Julieta” de W. Shakespeare. „Nu fi stupidă, doar sunteţi amândoi căsătoriţi”, îi răspunde amica. „Nu are importanţă, tot o să mă mărit cu el. Ai să vezi tu!” o contrazice Vivien.

Liegh şi Olivier s-au căsătorit la 21 august 1940 la Santa Barbara, lângă Hollywood, în secret. Martori le-au fost doar Katharine Hepburn şi Ronald Colman. În 1958, considerând mariajul său încheiat, Leigh a început o relaţie cu actorul John Merivale, care ştia despre condiţia medicală în care se afla aceasta şi l-a asigurat pe Olivier că va avea grijă de ea.

Pe 8 iulie 1967, după disperate încercări de a-şi face viaţa normală, actriţa se stinge din viaţă, la Londra, la 53 de ani, în urma tuberculozei avansate. La funeralii, timp de un minut, luminile rampelor tuturor teatrelor din Londra s-au stins în semn de reculegere. Trupul ei a fost incinerat şi cenuşa răspândită deasupra unui iaz de pe domeniul actriţei din East Sussex.

Sursa: adevarul.ro