Iran amenință cu extinderea războiului pe teritoriul Europei dacă Trump lovește infrastructura iraniană; Bulgaria și Cipru, printre posibilele ținte

Iranul ia în calcul atacarea unor ţinte militare americane din Europa dacă Donald Trump va escalada conflictul, în condiţiile în care la Teheran sunt analizate scenarii prin care miza confruntării să fie ridicată semnificativ, au declarat pentru FT persoane apropiate regimului.

Două surse din interiorul puterii de la Teheran au precizat că forţele iraniene au evaluat opţiunea lovirii unor obiective americane din state din sud-estul Europei, precum Bulgaria, care luna trecută a aprobat utilizarea bazei aeriene Bezmer pentru avioanele americane de realimentare.

Ciprul, unde în martie o bază aeriană britanică a fost lovită de o dronă, este de asemenea inclus între potenţialele ţinte pentru represalii în cazul unei noi ofensive americane, a declarat una dintre surse.

Acestea au mai arătat că forţele iraniene au analizat separat posibilitatea atacării cablurilor submarine de fibră optică din Strâmtoarea Ormuz, în situaţia unei escaladări majore.

Ameninţările reflectă starea de spirit tot mai sfidătoare din Teheran. Tot mai multi membri ai regimului consideră reluarea războiului drept o chestiune nu de „dacă”, ci de „când”.

Răspunsul Iranului ar depinde de paşii Washingtonului, potrivit surselor. Una dintre ele afirmă că regimul pregăteşte un plan de extindere a conflictului în eventualitatea în care Trump îşi va pune în practică ameninţările de a lovi infrastructura iraniană. Preşedintele SUA a declarat luna trecută că Washingtonul va distruge un pod sau o centrală electrică iraniană de fiecare dată când Republica Islamică va ataca o navă în strâmtoare.

O a doua sursă susţine că Iranul nu va impune „nicio limită” reacţiei în cazul unei agresiuni americane. „Dacă SUA vor merge prea departe, Iranul se va apăra cu orice preţ, va depăşi graniţele regiunii şi va lovi şi Europa”, a subliniat aceasta.

IRANUL MĂREŞTE RAZA DE ACŢIUNE

Negocierile pentru redeschiderea strâmtorii au ajuns în impas. Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Mojtaba Khamenei, a numit recent susţinători ai liniei dure în poziţii de vârf în domeniul securităţii şi armatei. Marţi, Trump a spus că „nu au loc şi nu sunt programate discuţii sau negocieri” cu Teheranul.

Gărzile Revoluţiei Islamice şi alţi comandanţi militari au avertizat că, în cazul unui nou conflict de amploare, Iranul va depăşi strategia anterioară de a viza doar obiective militare americane, instalaţii energetice şi alte infrastructuri din Orientul Mijlociu, îndreptându-se spre ţinte aflate la distanţe mult mai mari.

Luna trecută, Gărzile Revoluţiei au ameninţat Marea Britanie în legătură cu utilizarea de către SUA a bazelor militare britanice, declarând că „orice bază folosită pentru a lansa un atac asupra teritoriului iranian va fi considerată o ţintă legitimă”.

CE EFICIENŢĂ AR AVEA ATACURILE?

Sidharth Kaushal, cercetător la Royal United Services Institute (RUSI) din Londra, descrie ameninţarea reprezentată de rachetele iraniene asupra ţintelor din Europa şi din alte zone drept „reală, dar limitată”.

Potrivit lui, Iranul ar putea lansa rachete balistice cu rază medie de acţiune, precum seria Shahab, împotriva obiectivelor americane din sudul şi sud-estul Europei, însă aceste rachete ar întâmpina dificultăţi în a provoca distrugeri serioase la distanţe mai mari.

Kaushal adaugă că ar putea fi folosite şi rachete mai puternice, dar pentru a ajunge suficient de departe ar trebui să transporte o încărcătură utilă mai uşoară, ceea ce ar limita pagubele. El sugerează că „ar fi mai eficient pentru ei să acţioneze prin intermediari”, cum ar fi miliţiile şiite din Irak, Hezbollah din Liban sau mişcarea houthi din Yemen.

Iranul a demonstrat că este dispus să lovească ţinte îndepărtate. În săptămânile de după declanşarea războiului de către SUA şi Israel în februarie, Washingtonul a acuzat Teheranul că a lansat mai multe rachete către Diego Garcia, baza militară comună a SUA şi Regatului Unit din Oceanul Indian, la circa 4.000 km distanţă, deşi niciuna nu şi-a atins ţinta.

În martie, Turcia a anunţat că sistemele de apărare aeriană ale NATO au interceptat mai multe rachete balistice lansate din Iran, iar baza aeriană britanică din Akrotiri, Cipru, a fost lovită de o dronă în aceeaşi lună. Oficialii occidentali au afirmat atunci că suspectau o dronă iraniană operată de forţe regionale aliate, şi nu direct de Teheran.

AVERTISMENT PENTRU EUROPA

Surse din interior susţin că atacul iranian de luna trecută asupra unei baze americane din Iordania, soldat cu moartea a trei militari americani, a fost cel mai precis atac de lungă distanţă lansat vreodată de Republica Islamică şi a demonstrat capacitatea acesteia de a lovi ţinte mai îndepărtate. „Acesta a fost, de asemenea, un mesaj adresat Europei: poate fi ţinta rachetelor, aşa că ar trebui să ştie de partea cui trebuie să se situeze în acest război”, a spus prima sursă. „O greşeală foarte gravă, cum ar fi lovirea infrastructurii noastre, ar putea face ca războiul să depăşească graniţele regiunii şi să ajungă în Europa”, a avertizat ea.

Un memorandum de înţelegere semnat în iunie între SUA şi Iran s-a prăbuşit luna trecută, după ce Teheranul a atacat nave în strâmtoare, ambele părţi acuzându-se reciproc de încălcarea acordului provizoriu. A urmat un val de lovituri de răspuns şi o nouă blocadă americană asupra porturilor iraniene.

Săptămâni întregi de eforturi diplomatice nu au reuşit să producă un progres decisiv pentru redeschiderea căii navigabile şi reluarea negocierilor privind un acord mai amplu de încetare a războiului. Trump a devenit tot mai frustrat de acest impas.

Douglas Barrie, de la Institutul Internaţional pentru Studii Strategice, consideră că atacurile încercate de iranieni asupra insulei Diego Garcia în acest an indică faptul că Teheranul dispune de arme cu rază de acţiune mai mare de 2.000 km. „Câte dintre acestea deţin efectiv este o altă întrebare, iar dacă ar fi dispuşi sau nu să folosească chiar şi câteva dintre ele pentru a face un fel de declaraţie grandioasă rămâne o întrebare deschisă”, spune expertul. „Riscul este ca rachetele să eşueze sau să fie doborâte, aşa că ce ar avea de câştigat? Cu cât raza de acţiune este mai mare, cu atât este mai greu să fii cu adevărat precis”, adaugă Barrie.

RADICALII LA PUTERE

Unii membri ai regimului iranian se tem că Teheranul îşi joacă prea tare cartea şi împinge riscurile prea departe. Mulţi adepţi ai liniei dure din sistem cred că SUA nu sunt de încredere şi nu vor respecta niciun acord, iar Iranul trebuie să impună un cost mai ridicat Washingtonului pentru a se asigura că acesta îşi va îndeplini obligaţiile din orice înţelegere finală.

Printre aceşti responsabili se numără Mohsen Rezaei, fost comandant al Gărzii Revoluţiei, numit de Khamenei săptămâna trecută în funcţia de şef al securităţii naţionale. Analiştii iranieni interpretează mutarea ca pe un semn că personalităţi precum Mohammad Bagher Ghalibaf, principalul negociator al ţării, au fost împinse temporar în plan secund, pe măsură ce perspectivele unui acord durabil devin tot mai sumbre.

Iranul „transmite un mesaj clar: dacă nu ajungeţi la un acord cu Ghalibaf, va trebui să negociaţi cu Rezaei”, afirmă a doua sursă din interior. „Mesajul este: «Nu te enerva, pentru că eu sunt mai nervos decât tine»”, explică aceeaşi sursă.