INTERVIU // Poeta Svetlana Cârstean: „Chișinăul mi-a părut mai viu ca niciodată”

Poeta Svetlana Cârstean a rămas impresionată de liceenii de la Chișinău, care au participat la activitățile Zilelor Literaturii Române.

„Cei mai frumoși. I-am întâlnit în timpul discuțiilor cu ei, dar și pe stradă alergând de la un eveniment la altul, ca voluntari ai festivalului. (...) M-au impresionat listele lor de citit, de cărți deja citite, preocuparea lor pentru temele esențiale, grele. Ei încearcă deja să dea sensuri vieții lor prin literatură, să înțeleagă de ce bunătatea, de ce binele și de ce răul, de ce viața așa cum este ea și cum ajunge aceasta în text. Au învățat să își pregătească astfel mintea împreună cu profesorii lor pentru care i-am invidiat, aș repeta gimnaziul și liceul pentru ei”, a declarat Svetlana Cârstean într-un interviu acordat în exclusivitate Ziarului NAȚIONAL.

Irina Nechit: Dragă Svetlana Cârstean, din ce volume ale tale ai citit în cadrul Zilelor Literaturii Române (ZLR)? Cum ți-a părut publicul?

Svetlana Cârstean: Publicul este una dintre cele mai frumoase și puternice descoperiri ale zilelor de festival literar la Chișinău. Un public avid, curios, primitor, care ascultă și care, cel mai important, citește. Un public de fiecare dată în număr mare.

Privirea acestor oameni în timpul lecturilor, al dezbaterilor, poate să îți dea sentimentul că nu vorbești singur, că tot ceea ce faci are un rost.

Am citit din Sînt alta în primul rând, dar și din Gravitație, și m-am simțit auzită. Poezia are nevoie de o audiție specială, de o liniște, de o atenție, dar uneori are nevoie și de entuziasm, de ardere comună, cum a fost la Maratonul din seara de 19 mai.

Îmi place să cred că prezența noastră la Chișinău a contat, că a adus bucuria aceea specială de a fi împreună în numele textului, al literaturii și al limbii comune.

CITIȚI și INTERVIU // Radu Vancu: „Fiecare oră, fiecare minut la Chișinău au fost pline de poezie”

Ce întrebare din partea liceenilor te-a impresionat? Te-a uimit? Te-a provocat?

Liceenii. Cei mai frumoși. I-am întâlnit în timpul discuțiilor cu ei, dar și pe stradă alergând de la un eveniment la altul, ca voluntari ai festivalului. Ei au fost îngerii noștri păzitori, înțelepți, generoși, dornici să ne arate locurile, să ne explice, să se coboare la mintea noastră de oameni copilăroși veniți de departe.

M-au impresionat listele lor de citit, de cărți deja citite, preocuparea lor pentru temele esențiale, grele. Ei încearcă deja să dea sensuri vieții lor prin literatură, să înțeleagă de ce bunătatea, de ce binele și de ce răul, de ce viața așa cum este ea și cum ajunge aceasta în text. Au învățat să își pregătească astfel mintea împreună cu profesorii lor pentru care i-am invidiat, aș repeta gimnaziul și liceul pentru ei.

Și mă gândesc în mod special la doamna profesoară Maria Jitari, la clubul de lectură de la liceul „Spiru Haret” și care, împreună cu domnul director Victor Ambroci, obișnuiește „să dea o fugă” cu elevii la Iași doar ca să asculte timp de câteva ore poeții care citesc poezie nouă la Filit.

CITIȚI și INTERVIU // Gelu Diaconu, scriitor: „Mergând pentru prima dată peste Prut, nu am avut nicio clipă impresia că am plecat din România”

Cum s-a schimbat Chișinăul, de la vizita ta anterioară până azi?

E a patra oară când vin la Chișinău și, așa cum se întâmplă adesea când pleci la drum cu treabă, nu apuc niciodată să vizitez, să mă plimb în voie prin oraș sau prin afara lui. Așa că de data asta am avut din nou impresia că am văzut mai multe orașe Chișinău de-a lungul anilor și că parcă nu pot să fac un singur oraș din ele în amintirea mea.

Mă simt acasă aici, e ceva familiar, ceva ce regăsesc ca fiind deja cunoscut. De data asta l-am găsit mai viu ca niciodată, într-un fel de avânt, ca și cum orașul și-ar fi făcut promisiuni lui însuși.

În prima dimineață căutam o cafea în jurul hotelului și primul om cu care am stat de vorbă a fost o tânără fată. De la ea am luat cafea, era cafeneaua ei, mica ei afacere, i-am promis că revin în ultima zi și n-am mai avut timp. Dar mi-a rămas în minte delicatețea, omenia și puterea ei. Speranța căreia i se alinia la fel ca și orașul, apartenența ei la o generație nouă care vrea să construiască altceva și poate altfel, dincolo de tot ce i se poate opune. Am s-o caut data viitoare.

Am mai reușit în dimineața plecării să dau o fugă până în piața centrală. Îmi plac piețele, acolo abia se vede viața unui oraș. Paradoxurile, oamenii mai sărmani, oamenii mai înstăriți. Am plecat cu imaginile pieței în suflet: cireșe timpurii, maci înalți, mulțime de flori, de răsaduri, de pește, de oameni treziți de dimineață ca să ia viața în piept. Iubesc Chișinăul.

CITIȚI și INTERVIU // Gheorghe Erizanu: „Europa înseamnă normalitate”

Felicitări pentru frumoasa ta colecție de poezie, Vorpal. Moni Stănilă a obținut Premiul pentru Poezie al revistei „Observator cultural”. Ce apariții vor mai fi anul acesta la Vorpal?

Da, m-am bucurat mult pentru Moni Stănilă și pentru cartea ei unică, Ofsaid. Urmează acum în Vorpal cartea nouă de poezii a Norei Iuga, Fetița strigă-n pahar, „vârful de lance al poeziei ei”, cum spune Mircea Cărtărescu pe coperta patru, și Sarx, cel de al doilea volum al lui George State, o carte specială, un experiment poetic foarte original care vine din partea unui traducător de excepție, cel căruia i-l datorăm pe Paul Celan.

Mulțumesc și te mai așteptăm la Chișinău!

Biografie: Svetlana Cârstean s-a născut la Botoșani, în 1969. Pentru volumul său de debut individual, Floarea de menghină (2008), a primit Premiul pentru Debut în Poezie al Uniunii Scriitorilor, Premiul pentru Debut al revistei România literară, Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu“ și Premiul Radio România Cultural pentru Poezie. Cu Floarea de menghină a început și aventura suedeză a poeziei Svetlanei Cârstean. Cartea a fost publicată în Suedia în 2013, în traducerea poetei Athena Farrokhzad. În 2015 a lansat volumul Gravitație, tradus și publicat în Norvegia în 2017. În aprilie 2016, împreună cu Athena Farrokhzad, a lansat în Suedia volumul comun Trado (Editura Albert Bonnier, în colaborare cu Editura Rámus). Cartea a apărut în 2016 la Editura Nemira și a primit Premiul Radio România Cultural pentru Poezie. Traducerea poloneză a fost lansată în iunie 2019. În 2021, Trado a fost publicat în Danemarca și în Norvegia. Tot în 2021, a lansat noul său volum de poezie, Sînt alta (Editura Nemira). Ca jurnalistă, a făcut sute de interviuri cu artiști, navigatori, deschizători de drumuri. (cartepedia.ro)