INTERVIU // Șerban Axinte, scriitor, Iași: În tabăra „Leonard Tuchilatu” de la Glodeni am lucrat la proiectul meu „Nigredo”, abordez pentru prima dată o tematică socială

Şerban Axinte este cercetător ştiinţific la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” al Academiei Române – Filiala Iaşi, colaborator la mai multe reviste culturale

Irina Nechit: Spune-mi te rog, Șerban Axinte, când și cu ce ocazii ai mai fost în Republica Moldova?

Șerban Axinte: Dragă Irina Nechit, am fost pentru prima dată în Republica Moldova în 2006, la vârsta de 30 de ani. Până atunci nu ieșisem niciodată din România.

Am fost implicat o scurtă perioadă de timp într-un proiect de televiziune al Silviei Caloianu, înainte de existența postului Axial TV. Îmi amintesc cu mare plăcere de acea experiență, unică pentru mine.

Prin ce a fost interesantă Tabăra de scriere creativă „Leonard Tuchilatu” de la Glodeni (2 - 6 august 2023) la care ai participat ca moderator?

Tabăra de literatură „Leonard Tuchilatu”, care anul acesta s-a ținut la Glodeni, poate fi o școală bună pentru oricine. În primul rând, orice tabără de acest fel constituie un prilej de a fi în poezie, de a scrie și de a discuta despre poezie. Câteva zile nu te interesează nimic altceva. Te trezești dimineața și te apuci de scris, vizitezi împrejurimile și scrii. Seara le citești celorlalți și îi asculți pe ceilalți.

Discuțiile de după lectură sunt mereu interesante, chiar dacă uneori mai apar tensiuni, chiar dacă unora nu le convine ce crezi tu despre textele lor, chiar dacă ție nu-ți convine ce cred ceilalți despre scrisul tău.

Temele propuse sunt de multe ori simple pretexte pentru creativitate. Anul acesta a fost prezent și muzicianul Daniel Spatar, colegul meu și al Sorinei Rîndașu din trupa „P`neuma”. El a realizat piese muzicale pornind de la unele texte scrise în tabără. Nu a pus pe muzică niște poezii, ci a creat niște variante sonore la acele texte.

M-au impresionat cu precădere două momente ai căror protagoniști au fost Valeria Coțofană și Romeo Aurelian Ilie. Am audiat poezii de bună calitate scrise de Tatiana Grosu, Natalia Pîntea, Nicoleta Popa, Alexandru Constantin Popescu, Augustina Visan, Adelina Labic și Sergiu Sîrghi.

În afară de acest aspect oarecum inedit, trebuie să spun că Maria Ivanov și Dumitru Crudu m-au impresionat prin determinarea lor de a pune lucrurile în mișcare. S-au implicat total și au lansat mereu provocări celorlalți. Fiecare în felul său. Dumitru, într-o manieră mai vulcanică, improvizând de fiecare dată când situația i-o permitea, în vreme ce Maria s-a manifestat mai temperat, mai cerebral, dar la fel de eficient în privința bunului mers al lucrurilor.

CITIȚI și Tabăra de scriere creativă „Leonard Tuchilatu” a ajuns la cea de-a șaptea ediție: Va apărea o antologie cu poeme scrise la Glodeni

E necesar ca un autor să-și citească textele în fața unor ascultători?

Orice autor e bine să se confrunte cu un public, indiferent de experiența lui profesională. Cu toții trebuie să ne verificăm, să vedem cum ne percep ceilalți.

În tabără, eu am lucrat la un proiect de-al meu al cărui titlu provizoriu e Nigredo. Un poem amplu, în mai multe părți, în care abordez pentru prima dată o tematică socială. Fragmentul scris efectiv în zilele petrecute la Glodeni s-a potrivit perfect cu o temă dată de Dumitru Crudu ce viza mitizarea banalului sau demitizarea aspectelor „înalte” ale umanității.

M-am bucurat că și el a scris un text după o temă dată de mine. Așadar, tabăra e un loc în care dăm și primim teme cu plăcere, chiar cu bucurie.

Îți plac peisajele din Glodeni?

În Glodeni există mai multe locuri frumoase, dar îmi amintesc cu plăcere de o lună dublă capturată fotografic de Nicolae Corlat.

Doar în Glodeni poți avea parte de o lună dublă. Doar în Glodeni luna dublă e chiar o lună dublă și nu un simplu efect optic.

Ce gânduri ai despre Republica Moldova în contextul războiului din Ucraina?

Războiul ne arată în fiecare clipă cât suntem de vulnerabili. E ceva dincolo de literatură, dincolo de bine, rău, frumos, urât. Războiul constituie partea cinică a vieții oriunde am fi noi, oriunde s-ar purta acest război.

Iar eu în clipa asta nu sunt decât un ipocrit, pentru că mă exprim astfel fără să știu de fapt ce e războiul. Cert e că în tabără nu s-a simțit, nu s-a prea vorbit despre el. Poate a fost o formă de refuz, o formă de artă pentru artă compensatorie în raport cu realitatea.

Când armele vorbesc, muzele ar trebui să tacă?

Cum să tacă muzele? O muză e realitatea, o alta am fi noi înșine, o alta - promisiunea transcendenței, speranța ultimă.

Mulțumesc pentru interviu!

ŞERBAN AXINTE (n. 1976, Iaşi) este cercetător ştiinţific la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” al Academiei Române – Filiala Iaşi, colaborator la mai multe reviste culturale: Observator cultural, Dilema Veche, Convorbiri literare. A publicat volumele de versuri: Starea balanței (Eurocart, 1996), Pragurile Apeiron (ouTopos, 1999), lumea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut (Vinea, 2006, 2015), păpădia electrică (Casa de pariuri literare, 2012). A mai publicat studiul Definiţiile romanului. De la Dimitrie Cantemir la G. Călinescu (Timpul, 2011) şi Gabriela Adameşteanu. Monografie, antologie comentată, receptare critică (Tracus Arte, 2015). A coordonat, împreună cu Lia Faur, volumul colectiv Cum citesc bărbații cărțile femeilor (Polirom, 2017). Este coautor al Dicționarului general al literaturii române (coord. Eugen Simion) (Univers enciclopedic 2004-2009). A primit Premiul USR – Filiala Iaşi pentru poezie (2013) şi Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române pentru critică literară (2013). În 2021 i-a apărut volumul de poezie „Scrâșnetul dinților”, la Editura Cartier, Chișinău.