INTERVIU // Oazu Nantoi: „Panglica Sf. Gheorghe a devenit un simbol al regimului Putin care ucide, distruge, violează și comite crime împotriva umanității”; „Eu cred în victoria Ucrainei”

*Înfrângerea regimului Putin este singura garanție pentru R. Moldova în ceea ce privește securitatea noastră;

*Eu cred în victoria Ucrainei, deoarece, spre deosebire de armata rusă, ostașii ucraineni au o motivație;

*Scenariul creării unui coridor până în Transnistria de către armata rusă este real, cu o singură condiție: dacă Ucraina cedează;

*În Găgăuzia s-a pus la cale o provocare ce are drept scop bulversarea situației în R. Moldova, pentru ca propaganda rusească să aibă motive să ne arate din deget. Cum s-au pornit împotriva Ucrainei? „Denazificare”!

*Panglica „Sf. Gheorghe” nu are nicio legătură cu cel de-al Doilea Război Mondial;

*În opinia mea, svastica nazistă echivalează cu panglica „Sf. Gheorghe”;

*Irina Vlah are un palmares de agent rus de influență. I s-a ordonat să-și schimbe macazul, deoarece la anul i se termină mandatul și ea trebuie să se catapulteze la nivelul național al politicii moldovenești.

Interviu acordat Ziarului NAȚIONAL de către deputatul Partidului Acțiune și Solidaritate, Oazu Nantoi:

Dle deputat Oazu Nantoi, unii cetățeni ai R. Moldova vor sărbători, la începutul săptămânii viitoare, ziua victoriei, alții - Ziua Europei, zi cu roșu în calendar, deci, una liberă pentru bugetari. Dvs. ce veți face pe 9 mai?

Haideți mai întâi să spunem când, la ce oră și pe ce dată a fost semnat actul de capitulare a Germaniei naziste: pe 8 mai, ora 23.01, ora locală. Deoarece la Kremlin, unde stătea Stalin, deja era 9 mai, Uniunea Sovietică, pentru a nu fi în rând cu lumea, a hotărât că 9 mai va fi ziua victoriei.

Ziua victoriei nu a fost zi de odihnă până în 1965 și este o poveste aparte cum a procedat regimul stalinist cu poporul sovietic învingător. Unii învingători au nimerit în lagăre de concentrare, așa ca Soljenițîn, iar o altă dramă umană s-a numit „stalinskie samovarî” – oamenii care au rămas fără mâini și fără picioare în război, calici, au fost cărați de regimul stalinist nu știu pe unde, mai departe de ochii lumii, ca să nu strice imaginea țării învingătoare.

Atunci când rudele mele se duceau, în ziua de 9 mai, la complexul cela memorial, ele nu aveau nevoie de coloană de partid, de panglica „Sf. Gheorghe”, deoarece memoria nu se vinde, nu se cumpără și nu e cazul să prostituăm această tragedie.

Prin urmare, în ziua de 9 mai eu o să stau acasă și mă voi gândi la cât de greu mergem noi de la adunătura de oameni sovietici la coeziunea cetățenilor conștienți ai unui stat.

Apropo de panglica „Sf. Gheorghe”, unii și-o pregătesc ostentativ pentru a sărbători „victoria în marele război pentru apărarea patriei”, în pofida faptului că a fost interzisă pe teritoriul R. Moldova, în contextul războiului declanșat de Federația Rusă în Ucraina.

Această panglică nu are nicio legătură cu marele război pentru apărarea patriei, fiind vorba de cel de-al Doilea Război Mondial.

În 2005, după ce liderul rus Vladimir Putin s-a simțit personal ofensat de rezultatele revoluției oranj din Ucraina, simbolul căreia era o panglică oranj, în Rusia a pornit o campanie isterică de promovare a panglicii „Sf. Gheorghe”. Deci, nu în 1941, nu în 1945, dar în 2005, după revoluția oranj din Ucraina.

Astăzi, această panglică „Sf. Gheorghe” o putem vedea pe tancurile și pe hainele militarilor ruși care ucid, violează, distrug, comit crime împotriva umanității.

La 9 mai, dacă o să-l vedem pe Putin, cel puțin eu nu ard de dor, va avea și el în piept o panglică „Sf. Gheorghe”.

Prin urmare, panglica „Sf. Gheorghe” a devenit un simbol al regimului Putin care ucide, distruge, violează și comite crime împotriva umanității.

Dacă ne gândim la politicienii noștri locali, care deseori sunt și provocatori, niciun partid politic nu are dreptul să privatizeze memoria tragediei umane din cel de-al Doilea Război Mondial, chiar și în versiunea marelui război pentru apărarea patriei. Aceasta este o prostituare a tragediei din acea conflagrație mondială.

Dle deputat, Dvs. ați votat pentru interzicerea utilizării pe teritoriul R. Moldova a simbolurilor folosite de armata rusă în războiul din Ucraina. De ce este nevoie de o astfel de decizie astăzi în R. Moldova? Explicați-ne, vă rugăm, fiindcă există tot felul de discuții în societate...

Da, discuții avem. Dacă cineva ar fi scris pe tablă o ecuație matematică, discuții ar fi fost mai puține. În aces caz fie cunoști rezolvarea, fie nu. Dar când este vorba despre discuții deseori speculative, când intervine coloana a cincea a Rusiei, atunci aveeem discuuuții, da.

În ziua de 9 mai, noi avem nevoie de înțelepciune, pentru ca provocatorii politici să nu aibă posibilitatea să destabilizeze situația, pentru ca mașinăria propagandistică de la Kremlin să nu aibă motive să declare că „naziștii din R. Moldova i-au atacat pe concetățenii noștri care au vrut să comemoreze memoria sacră”.

Nimănui nu-i trece prin cap, de exemplu, să umble azi prin Chișinău cu svastică, deși acest simbol este cunoscut de mii de ani și are o conotație absolut pozitivă în religia hindusă. În 1920, un partid social-naționalist din Germania și-a plasat acest simbol pe drapelul de partid și, după crimele și atrocitățile comise de regimul nazist, svatsica pe continentul european a devenit simbolul nazismului.

Același lucru s-a întâmplat și cu panglica „Sf. Gheorghe”. Dacă cineva a deschis măcar o dată în viață Biblia și a citit porunca „nu ucide”, dacă cineva nu salută crimele comise de armata rusă în Ucraina, ar trebui să aibă repulsie față de aceste simboluri.

În opinia mea, svastica echivalează cu panglica „Sf. Gheorghe”.

Da, pe de o parte există libertatea de opinie, iar pe de altă parte statul nostru, societatea este ținta atacurilor informaționale permanente, fake-news-urilor. Și ne gândim cum să procedăm pentru ca societatea noastră să fie protejată de aceste atacuri. Televiziunile ajunse pe mâna unui partid autoritar sunt capabile să transforme orice societate într-o turmă. Noi nu dorim ca cetățenii R. Moldova să fie supuși acestor tehnologii, care sunt proprii regimurilor fasciste.

Cei mai mari apărători ai simbolurilor armatei ruse ucigașe s-au dovedit a fi socialiștii, comuniștii și conducerea UTA Găgăuzia. Cum comentați gestul celor din autonomie de a-și vota propria lege, sfidând Parlamentul de la Chișinău?

Dacă ne uităm lacei 40 000 de etnici găgăuzi care locuiesc în Ucraina, preponderent în regiunea Odesa, ei luptă pentru Ucraina împotriva armatei rusești. Cel puțin două persoane din rândurile lor au decedat pe câmpul de luptă. Ei se consideră cetățeni ucraineni de origine etnică găgăuză.

La noi în R. Moldova, în teatrul absurdului politic moldovenesc, este Autonomia Găgăuză care se autorusifică, îl iubește pe Putin, urăște și se teme de moarte de tot ce se identifică cu România. Sfidând Legea nr.344 din 23 decembrie 2994 cu privire la statulul juridic special al Autonomiei Găgăuze, ei au mers la realizarea acestei provocări politice.

Aș putea să adaug aici despre relațiile cu persoane interlope din Rusia ale unor aleși din Adunarea Populară a Găgăuziei.

Este evident că s-a pus la cale o provocare ce are drept scop bulversarea situației în R. Moldova, pentru ca propaganda rusească să aibă motive să ne arate din deget. Cum s-au pornit împotriva Ucrainei? „Denazificare”!

Și dacă cineva îi va reproșa lui Dodon că el și-a pus în gât panglica „Sf. Gheorghe”, acest lucru va fi calificat de propagandă ca „atac al naziștilor împotriva kuliokarului Dodon”, fratele căruia a devenit milionar în Rusia și care-i dicta lui Plahotniuc condițiile contractului de creare a coaliției cu o clauză secretă de federalizare a R. Moldova.

Bașcana Irina Vlah a făcut referire la „democrație” și a vrut „discuții largi” despre interzicerea simbolurilor invaziei militare rusești...

Pe 29 septembrie 2008, patru deputați comuniști, printre care Irina Vlah, Vladimir Vitiuc și Anatolie Zagorodnîi, au ieșit cu o inițiativă legislativă de privatizare a hotelului „Codru” (ajuns ulterior pe mâinile lui Vlad Plahotniuc, cu ajutorul ministrului Economiei de atunci, Igor Dodon – n.r.).

A venit 2 februarie 2014, când Irina Vlah cu Igor Dodon dănțuiau și organizau pretinsul referendum din Găgăuzia, care era un element de proclamare a republicii Bugeac în cadrul proiectului Novorossia. Un proiect antistatal, care trebuia să aducă război și sânge pe teritoriul R. Moldova.

A venit 22 martie 2015, când ea a fost aleasă bașcan, în urma unui atac informațional din partea Federației Ruse asupra celor 130 de mii de găgăuzi. Pe 6 februarie 2015, însă, Vlah și Dodon au fost la aceeași Ambasada Rusă și ea a jurat că va duce Autonomia Găgăuză în Uniunea Vamală și apoi, de căpăstru, întreaga Moldovă.

Pe 2 aprilie 2016, Vlah i-a organizat lui Dodon mitingul electoral de la Comrat, unde acesta, arătând cu degețelul lui, a spus că „picior de jandarm român nu va călca pe pământ moldovenesc”.

Deci, Irina Vlah are un palmares de agent rus de influență. I s-a ordonat să-și schimbe macazul, deoarece la anul i se termină mandatul și ea trebuie să se catapulteze la nivelul național al politicii moldovenești, dar acum, de 9 mai, provocarea pentru Rusia este atât de importantă, încât i s-a ordonat să semneze această pseudolege. Așa că nu trebuie să-mi povestească mie despre democrație.

Având în vedere aceste date ale problemei, pornind de la legăturile cu lumea interlopă rusă și până la rolul de agent de influență al Rusiei, cum se apără statul R. Moldova?

Eu de două ori m-am adresat la Procuratura Generală în calitate de deputat, solicitând să fie examinată activitatea lui Igor Dodon în calitate de președinte prin prisma trădării de patrie. Și Procuratura Generală m-a refutat.

Dumneavoastră vedeți o legătură între acțiunile sfidătoare ale Găgăuziei și exploziile de la Tiraspol, în contextul situației tensionate din regiune?

Nu. Spre deosebire de cei de la Chișinău, Rusia are planuri pe termen lung. De exemplu, am aflat acum un an cu stupoare că municipiul Comrat a fost ales în calitate de „capitală culturală” a CSI-ului pentru anul 2023.

De ce 2023? Răspunsul este simplu: în Autonomia Găgăuză vor avea loc alegerile bașcanului.

Federația Rusă va avea motive să dănțuiască în cele 26 de sate fără canalizare, promovând următorul agent al Federației Ruse.

R. Moldova se poate opune unor asemenea evenimente „culturale”?

Pe căi democratice, da. Prin dialog, integrare. Dar curmarea finanțării ilegale rămâne pe ordinea de zi.

Ați pomenit mai sus de planuri de lungă durată ale Federației Ruse. Recent, un general rus ne anunța că faza a doua a „operațiunii militare” din Ucraina prevede și crearea unui coridor până în Transnistria. Acesta este un plan de scurtă sau de lungă durată, dar mai ales este unul real?

Chiar dacă acel general rus este un debil, asemenea scenariu este real, cu o singură condiție: dacă Ucraina cedează. Înfrângerea regimului lui Putin este singura garanție pentru R. Moldova în ceea ce privește securitatea noastră.

Ucrainenii atrag atenția că rușii își concentrează navele în zona de nord-vest a Mării Negre și când am observat că Rusia a întreprins cel puțin trei tentative de a distruge podul peste liman lângă Zatoka, asta vorbește că Rusia are într-adevăr planuri legate de Basarabia de sud, pentru a ieși direct la R. Moldova, Autonomia Găgăuză și de acolo mai este un pas până la malul stâng al Nistrului, căruia noi îi spunem Transnistria.

Dacă la Odesa a avut loc, pe 6 aprilie 2015, congresul republicii Basarabia, un proiect separatist, la care un oarecare Vladimir Bukarski a adus scrisoarea de salut din partea lui Igor Dodon, atunci Valeriu Grițak, directorul SBU, serviciul secret ucrainean, a spus într-un interviu în 2015 că o condiție-cheie pentru proclamarea acestei republici era aruncarea în aer a podului de la Zatoka. Iată noi vedem cel puțin trei tentative ale armatei ruse de a-l distruge. Dar, în paralel, armata ucraineană atacă Insula Șerpilor ocupată de ruși, scufundă crucișătorul „Moskva”, azi încă o navă serioasă rusească arde în Marea Neagră.

Putin a comis câteva greșeli fundamentale, sper că ele vor fi și fatale, și pe 25 martie un alt general rus, Rutskoi, a anunțat că Rusia nici nu a încercat să ocupe orașele mari, ci se concentrează asupra „eliberării” republicilor recunoscute de Putin, Donețk și Lugansk. Rusia a fost nevoită să se retragă rușinos și și-a concentrat eforturile în zona de est și sud a Ucrainei.

Luptele sunt acerbe și întrunirea celor 40 de miniștri ai Apărării de la baza aeriană Ramstein din Germania este simptomatică.

Eu cred în victoria Ucrainei, deoarece, spre deosebire de armata rusă, ostașii ucraineni au o motivație.

Dle Nantoi, de la declanșarea războiului în Ucraina, s-au tot vehiculat în public termene, zile, când ostașii ruși ar ajunge în R. Moldova, să atace statul vecin și de la spate. Acum, data „fatidică” ar fi 9 mai. Credeți că suntem aproape de „deznodământ”?

Dacă în primele zile incertitudinea era absolută și nimeni nu știa cum va evolua situația, acum Occidentul, care colaborează strâns cu Kievul, tot mai insistent vorbește despre victoria Ucrainei, despre faptul că sancțiunile împotriva Kremlinului vor fi aplicate atâta timp până Rusia va pierde resursele, astfel încât să înceteze să mai fie un pericol pentru statele vecine.

Cred că suntem martorii unui proces de lungă durată, dar ținând cont că este vorba de un război, nimic nu este exlus.

Dacă vin rușii, cum credeți că trebuie să procedeze autoritățile actuale ale R. Moldova sau cetățenii de aici?

Este o întrebare serioasă. Doamna președintă Maia Sandu a anunțat că se lucrează și asupra unor scenarii mai sumbre.

Faptul că R. Moldova a făcut față problemei refugiaților, inclusiv la nivelul instituțiilor de stat, e pentru că acestea, cu mult înainte de 24 februarie, au început să lucreze asupra posibilelor scenarii privind venirea refugiaților.

Domnule deputat Oazu Nantoi, vă mulțumim pentru interviu!