INTERVIU // Igor Munteanu: „Un stat ca R. Moldova este slăbit nu doar de decizii eronate și prostești, ca cele privind modificarea sistemului electoral, dar și de existența trupelor militare rusești ”

Interviu cu directorul IDIS „Viitorul”, fostul Ambasador al R. Moldova în SUA, Igor Munteanu

Dle Munteanu, am intrat într-un an electoral cu un sistem de vot contestat de mai multe partide, de societatea civilă care vrea referendum de anulare a sistemului mixt și suntem în așteptarea unui verdict al Comisiei de la Veneția privind legislația electorală modificată, după ce i-am ignorat opinia anterior. Reieșind din aceste date, credeți că putem spera la alegeri libere și corecte în 2018?

Republica Moldova a fost adeseori dată drept un exemplu pozitiv pentru modelul său pluralist în care standardele electorale minimale erau de obicei respectate. Codul Electoral și expertiza Comisiei Electorale Centrale a servit mulți ani la rând drept o practică pozitivă pe plan regional.

Din păcate, politizarea instituției și modificarea abruptă a sistemului electoral de la mijlocul anului 2017 au declanșat o ploaie de critici acide și de avertismente pe care autoritățile centrale se străduiesc să le diminueze impactul. Schimbările s-au făcut în absența unui consens larg între principalele forțe politice și grupuri de societate civilă cu o foarte bună expertiză în domeniul electoral și a contextului regional, care servește mai multe argumente de ce nu ar trebui de aplicat un sistem electoral mixt.

Modul în care au decurs așa-zisele consultări publice, discursul mincinos al celor care au promovat „alegerea directă și rechemarea deputaților de către alegători” și care s-au îmbolnăvit ca prin magie de sistemul mixt, gravele deficiențe ale zugrăvelii de circumscripții electorale după combinații de interese partizane, care nu pot decât să confirme fenomenul Gerrymandering, toate acestea afectează direct legimitatea modificărilor legislative.

Scopul nu scuză mijloacele. Tot astfel, un sistem electoral care creează mai multe inegalități decât rezolvă nu poate fi lăudat de către principalii noștri parteneri externi, am în vedere UE și SUA, nu aș lua în considerație aici tot felul de asociații electorale ale CSI, care-și plimbă nevoile peste tot unde Rusia își laudă regimurile satelit.

Pe de altă parte, avem reacții furibunde de la Moscova, deputații ruși cer „acțiuni” împotriva guvernării de la Chișinău, inclusiv pentru legea antipropagandă, în Transnistria au loc exerciții militare intense, bașcanul găgăuz sărbătorește patru ani de la așa-zisul referendum de apropiere de Rusia... Vor influența aceste evoluții rezultatele alegerilor din R. Moldova?

Eu nu vad nicio cauzalitate logică între motivele adoptării sistemului electoral mixt de către PD-PSRM și subiectul luptei cu propaganda rusească. Sunt două subiecte diferite non-echivalente. Decizia de modificare a sistemului electoral s-a făcut printr-un troc politic: PSRM și PD au votat în tandem penru a câștiga alegerile înainte ca acestea să fie organizate. Puterea necontrolată, nu respectul pentru statul de drept și standardele Comisiei de la Veneția au animat unitatea de vederi între actualul locatar al Președinției R. Moldova și liderul PD, Plahatniuc. Restu-i ipocrizie.

Este adevărat că un stat ca Republica Moldova este slăbit nu doar de decizii eronate și prostești, cum sunt cele care se referă la modificarea sistemului electoral, dar și de existența trupelor militare rusești ostile, aflate pe teritoriul Republicii Moldova. Dar, permiteți-mi să vă întreb – știți cumva cum reușesc aceste trupe militare să se aprovizioneze cu trupe umane (militari în serviciul activ) și materiale de luptă? Cine le coase uniforme și le plătește salarii? Un Guvern responsabil la Chișinău ar fi făcut totul pentru a înrerupe legăturile vitale care alimentează aceste trupe militare ostile pe teritoriul care ne aparține de drept.

Deputații ruși sunt ostili, pentru că nu admit nici astăzi ideea de state suverane create după disoluția URSS și pentru că, întârziind reformele esențiale, am rămas extrem de vulnerabili în fața fostei metropole. Despre antipropagandă - peste tot în spațiul european, statele responsabile au luat deja anumite măsuri urgente de securizare a spațiului lor informațional ca urmare a unor intervenții hibride de manipulare, dezinformare și propagandă, care pot clătina și case boierești mai mari. Iar noi ce facem? Adoptăm legi care nu se aplică și nu știe nimeni cum va fi aplicată în mod efectiv legislația dată, lăsând actorii privați să gestioneze cum le trăsnește prin cap acțiunile cabliștilor și cu atât mai mult – lăsând fără reacții declarații sfidătoare ale unor capete fierbinți la Comrat, care au declarat imediat că nu se vor supune. Eu cred că suntem în legitimă apărare. Dar... între intenții și apărare inteligentă este o mare diferență.

Ce atitudine credeți că ar trebui să aibă autoritățile R. Moldova vizavi de Rusia, pentru că am auzit și voci care afirmă că nu ar trebui să „zădărâm ursul”...

Nu cred că-i o distracție înțeleaptă să zădări urșii. Ca să vă răspund printr-o analogie, voi spune că, dacă vrei să nu-ți vină ursul în casă, încui poarta, nu lași merinde nesupravegheate prin jurul casei, mai păstrezi și o furcă prin preajmă, astea-s lucruri de bun-simț pentru orice gospodar care se respectă.

Tot așa și într-un stat care ar trebui să-și respecte cetățenii apărându-i de fiecare dată când este nevoie, nu forțându-i să-și părăsească vetrele din disperare și instinctul de supraviețuire. Avem nevoie de o economie care să crească cu 15% anual pentru ca cel mult o treime din populația plecată la munci în străinătate să revină în țară în următorii cinci ani.

Am început tranziția de după disoluția URSS cu o populație de trei ori mai mare decât a Estoniei (1,1 mln locuitori în 1991) și se pare că, peste 10 ani, Estonia ar putea avea o populație egală cu a R. Moldova, dar cu un GDP la nivelul celor mai bogate state ale regiunii scandinave.

Datele Băncii Mondiale arată că PIB pe cap de locuitor în Estonia era de 10 ori mai mare în 2016 față de PIB din R. Moldova (17 574 $ față de 1 900 $). Estonia a avut un vis și-l îndeplinește – este liberă, prosperă, confidentă, prosperă și se bucură de toate beneficiile integrării în spațiul euro-atlantic, indiferent de faptul că are frontieră directă cu Rusia.

Ce facem noi? Facem exact pe dos. Lăsăm vraiște băncile în mâinile unor progenituri ale nomenclaturii sovietice și votăm populiști care promit și luna de pe cer, înglodându-ne în corupție și datorii.

Așa cum ați văzut, președintele Igor Dodon este preocupat mai nou de faptul ca mai multe primării locale să semneze declarații prin care să le condamne pe cele privind unirea cu România, amenințând cu un „război civil” pentru a „apăra statalitatea”, organizează festivități dedicate lui Ștefan cel Mare, pentru a le contrapune Centenarului etc. Cu asta ar trebui să se ocupe un șef de stat? Să ia partea unor cetățeni și să-i amenințe penal pe alții?

Președintele Dodon este produsul circumstanțelor politice și al unor trădări cel puțin pe măsura acestuia. Nefiind un președinte al tuturor cetățenilor, acesta este după cum s-a văzut mascota unor grupuri de populație nostalgice după modelul colectivist și dominat de limba rusă și istoria țaristă. Este reflecția locală a modelului țarist de „ocârmuiri” conduse de cinovnici unși de Kremlin.

Pentru Dodon, Ștefan cel Mare este doar un element de campanie, un brand, fără nicio semnificație istorică profundă. El și ortacii săi de partid sunt repetenți și la istorie, și la moralitate academică, înconjurându-se de semidocți și mercenari în slujba unor interese străine rusești.

Cred însă că nu am fi putut fi martorii unui asemenea moment politic jenant, dacă PD nu le-ar fi creat condițiile necesare pentru victoria din alegerile prezidențiale – resurse, TV la pachet, susținerea unor rețele influente pe plan teritorial și alte lucruri despre care continuăm să aflăm pe măsură ce ne apropiem de următorul scrutin.

Apropo, de ce credeți că a plecat Tudor Panțâru de la Curtea Constituțională? Vi se pare plauzibil motivul invocat oficial?

Sper că domnul Tudor Panțâru va explica cândva în mod onest și deschis motivele adevărate.

Dle Munteanu, R. Moldova a pierdut poziții în Indicele anual al Democrației pentru anul 2017, întocmit de „The Economist”, aflându-se deja printre țările cu „regim hibrid”. Unde greșesc autoritățile și, mai ales, ce trebuie să facă, pentru a asigura funcționarea unei democrații veritabile în R. Moldova?

Mă bucur că încheiați interviul cu cea mai importantă întrebare – unde greșesc autoritățile și de ce eșuează democrația R. Moldova? Într-o carte extrem de citată, „Why nations fail?”, Daron Acemoglu susținea că regimurile hibrid apar din cauza corupției, agresiunii și proastei educații. În mod sintetic, această triadă fatidică descrie starea în care este aruncată această țară „ca un sac de cartofi furați de pe ogorul gospodăriei colective”.

Acemoglu susține că regimurile hibrid sunt guvernări în care anumite clici își împart rentele în spatele unei fațade, care acoperă un sistem de mite, clientelisme, patronaj, nepotism și favoritisme politice. În acest fel, regimul hibrid în care ne-am pomenit recent reprezintă o simplă colecție de instituții extractive pentru anumite clici concurente. Un regim hibrid este antonimul unui stat liberal modern, întemeiat pe principiile universalismului etic. Un regim hibrid este opusul unui stat modern apărat de cercuri virtuoase de cetățeni activi, instituții puternice și supremația legii.

Cel mai bun exemplu în acest sens ar fi traiectoria luată de Estonia după colapsul URSS. Astfel, succesul Estoniei nu este legat numai de Skype ori de revirimentul tehnologiilor informaționale din această țară, tradițiile urbane sau PIB avansat și reputația statului, ci de deciziile vizionare ale unor lideri naționali, cum a fost premierul Mart Laar, care a avut curajul de a a demite fiecare judecător cu studii în URSS și de a trimite la pensie majoritatea foștilor directori de întreprinderi sovietice, ceea ce a condus în final la rezultatul curățării bazei de resurse a sistemului de corupție instituționalizată.

Estonia a adoptat astfel sistemul unui singur impozit fix (flat tax) și toleranța zero la corupție, ca temei moral pentru echilibrul dintre societate și stat.

Ce am făcut noi? Exact invers din ce și-au propus și au realizat estonienii, tolerând un regim care produce pierzători și în care niciodată nu vor fi suficiente resurse publice, pentru că ele sunt prost alocate ori sunt prădate - un model neo-patrimonialist, cu elemente hibride de autoritarism și ohlocrație.

Și ce trebuie să facem noi?

Să ne învățăm a crea cercuri virtuoase care să creeze bună guvernare și s-o practice prin spații de civilizație și bunăstare pentru toți cetățenii acestei țări.

Vă mulțumim pentru interviu!