Iată cum pot aceste țări să funcționeze și să se dezvolte fără să aibă o CONSTITUȚIE!

Cel puțin trei țări nu au o constituție scrisă, dar lucrurile funcționează. Este vorba de Regatul Unit, Noua Zeelandă și Israel, care nu au constituții scrise, potrivit Britannica.

Regatul Unit este adesea descris ca având o constituție „nescrisă”. Acest lucru nu este strict corect. Constituția este în mare parte scrisă, dar în documente diferite. Totuși, nu a fost niciodată codificată, adunată într-un singur document. În acest sens, Regatul Unit este diferit de majoritatea altor țări, care au constituții codificate. Totuși, nu toate țările au o constituție codificată: Noua Zeelandă și Israelul nu au nici ele o constituție codificată, scrie University College London.

Constituțiile codificate sunt de obicei create în urma unui punct istoric major, precum obținerea independenței, revoluție, înfrângere în război sau colapsul complet al sistemului de guvernare anterior. Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat în Regatul Unit, motiv pentru care nu a existat niciodată o necesitate de a codifica constituția sa. (Singura revoluție, din secolul al XVII-lea, a produs temporar o constituție scrisă: Instrumentul de Guvernare al lui Cromwell).

Ce cuprinde constituția Regatului Unit?

Acesta este motivul pentru care Regatul Unit nu a simțit nevoia de a-și codifica constituția. Totuși, Regatul Unit are o constituție, găsită în statutele principale, convenții, decizii judiciare și tratate. Exemple de statute constituționale includ Declarația Drepturilor din 1689, Actele de Unire din 1707 și 1800, Actul de Așezare din 1701, Actele Parlamentului din 1911 și 1949, Legea Drepturilor Omului din 1998, Actul Scoției, Actul Irlandei de Nord și Actul Guvernului din 1998. Exemple de convenții includ faptul că monarhul acționează pe baza sfaturilor miniștrilor; că Prim-ministrul se află în Camera Comunelor; că Regina/Regele numește Prim-ministru persoana care este cea mai probabilă să aibă încrederea Camerei Comunelor. Acestea și alte convenții au fost codificate în documente precum Manualul Cabinetului.

Suveranitatea parlamentară este considerată principala caracteristică a Constituției Britanice. Aceasta reprezintă puterea supremă de a face legi, acordată parlamentului din Regatul Unit pentru a crea sau aboli orice lege. Totuși, parlamentul poate limita această putere legislativă, așa cum se vede în Legea Drepturilor Omului; sau poate delega puterea legislativă, așa cum este cazul Actului Scoției. Alte principii de bază ale Constituției Britanice includ domnia legii, separarea guvernului în ramuri executive, legislative și judiciare, responsabilitatea miniștrilor față de parlament și independența justiției, scrie Descopera.ro.

Principalul dezavantaj al unei constituții necodificate este că este mai greu de înțeles. Alt dezavantaj este că este mai ușor de modificat decât în țările cu constituții scrise și proceduri elaborate de modificare. Dar această flexibilitate poate fi, de asemenea, considerată un avantaj: a permis eliminarea membrilor ereditari din Camera Lorzilor, introducerea Legii Drepturilor Omului, devoluția către Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord și crearea Curții Supreme.

Constituția Regatului Unit are mai mulți gardieni. Printre aceștia se numără: Curtea Supremă, în hotărârile sale constituționale (cum ar fi cazul Miller/Cherry din 2019); Comitetul pentru Constituție din Camera Lorzilor și Comitetul pentru Administrație Publică și Afaceri Constituționale din Camera Comunelor; Cancelarul de Stat; și organisme constituționale specifice, cum ar fi Comisia pentru Numirile Judiciare sau Comisia Electorală.