Hipertensiunea face ravagii în România: jumătate dintre adulți și tot mai mulți tineri, în risc de infarct și AVC

Cele mai frecvente patologii întâlnite în cabinetul de cardiologie sunt hipertensiunea arterială (HTA), dislipidemiile – adică un nivel prea ridicat sau prea scăzut al lipidelor în sânge – și bolile cardiace ischemice, explică medicii cardiologi. Dintre acestea, hipertensiunea arterială rămâne principala cauză de mortalitate cardiovasculară, provocând anual aproximativ 11 milioane de decese la nivel mondial.

Incidența hipertensiunii a crescut semnificativ în ultimele decenii, numărul pacienților practic s-a dublat în ultimii 30-40 de ani, spune dr. Doralisa Burs, medic primar cardiolog la Spitalul MedLife și la Hyperclinica MedLife PDR Turnului din Brașov.

Se observă și o creștere clară a acestei patologii în rândul tinerilor. Statisticile arată că 1 din 7 persoane cu vârsta între 18 și 24 de ani și 1 din 3 cu vârsta între 35 și 44 de ani suferă de hipertensiune arterială. „Unul din doi adulți români este hipertensiv. Tinerii acceptă greu tratamentul, dar ar trebui să știe că, netratată, hipertensiunea arterială poate duce la afecțiuni precum infarctul miocardic acut sau accidentul vascular cerebral (AVC)”.

Din pacate, tinerii sunt de multe ori puțin complianți la tratament: îl refuză sau renunță rapid la el, convinși că este prea devreme să ia medicație constantă și că pot amâna acest pas.

Când se pune diagnosticul de hipertensiune

Majoritatea pacienților află întâmplător că au hipertensiune, fie în cabinetul medicului de familie, fie cu ocazia controlului la medicina muncii. Nu vin pentru tensiune, ci descoperă valorile crescute în cadrul unei evaluări de rutină.

Diagnosticul de hipertensiune se stabilește după măsurători repetate ale tensiunii arteriale, care arată constant valori peste 140/90 mmHg. Când pacienții ajung la cardiolog din cauza cefaleei, amețelilor sau altor simptome ce pot sugera hipertensiune, dr. Burs îi învață să-și măsoare tensiunea acasă, de două ori pe zi – dimineața și seara – timp de două săptămâni, sau le recomandă montarea unui holter TA/24 ore. Ulterior, revin pentru reevaluare și stabilirea diagnosticului.

Măsurarea corectă a tensiunii arteriale este esențială. Pacientul trebuie să fie relaxat, fără factori de stres în jur, să stea pe scaun cu spatele sprijinit de spătar și picioarele pe podea. Manșeta tensiometrului se aplică la 2-3 cm deasupra cotului, în dreptul inimii. Dacă persoana deține deja un tensiometru, este recomandat să îl aducă la prima consultație, pentru ca medicul să verifice dacă aparatul măsoară corect.

Tensiunea optimă este sub 120/80 mmHg, iar valorile considerate normale sunt 120-129/80-84 mmHg, explică dr. Burs. Între 130-139/85-89 mmHg vorbim de „tensiune ușor înaltă”. Intervalul 140-160/90-99 mmHg corespunde hipertensiunii de gradul 1, valorile peste 160/100 mmHg definesc gradul 2, iar 180/110 mmHg – gradul 3.

„La cei care vin cu tensiuni arteriale crescute, 180 mmHg reprezintă o urgență medicală și se începe direct tratamentul”, afirmă medicul. „Nu mai așteptăm. La control îi chemăm după maximum două săptămâni, pentru a ajusta dozele”.

Tinerilor care nu înțeleg de ce este necesară medicația – care, adesea, presupune doar o tabletă pe zi – li se explică riscurile: AVC, infarct miocardic, disecție de aortă. În paralel, medicul subliniază importanța modificărilor de stil de viață: renunțarea la fumat, reducerea cât mai mult a stresului, scăderea în greutate, o alimentație echilibrată și activitate fizică aerobă susținută. Este vorba de minimum 30 de minute de efort, de 3-5 ori pe săptămână – înot, alergare ușoară sau bicicletă – ceea ce numim, în mod obișnuit, „cardio”.

În schimb, antrenamentul de forță și ridicarea greutăților nu ajută hipertensiunii, ci o pot intensifica. Aceste tipuri de efort cresc rezistența vasculară prin contracția musculară puternică și pot agrava valorile tensionale.

„Uneori, dacă pacienții scad în greutate, nici nu mai e nevoie de tratament, pentru că au rezolvat problema principală”, subliniază dr. Burs. „Vin tineri cu 90-100 kg și tensiune arterială mare. Dacă slăbesc măcar 10-20 kg și nu există cauze secundare, tensiunea scade”. Dar dacă nu fac acest efort și refuză și tratamentul medicamentos, există un risc real de complicații severe.

Cauzele secundare de hipertensiune arterială sunt, de regulă, alte boli deja existente: afecțiuni endocrine (hiperaldosteronism primar, sindrom Cushing, acromegalie, hipo- sau hipertiroidism), afecțiuni renale (boală renală parenchimatoasă, hipertensiune renovasculară – adică stenoze de arteră renală, când rinichiul nu mai este bine vascularizat, dar situația se ameliorează după montarea unui stent), precum și boli cardiovasculare, respiratorii (de pildă, apneea în somn) sau neurologice (cum sunt tumorile cerebrale).

Mai puțin cunoscut este că și unele medicamente pot determina creșterea tensiunii arteriale: antiinflamatoarele nesteroidiene, corticoizii, contraceptivele orale sau antidepresivele. Un efect asemănător îl pot avea și infecțiile, de la sinuzite și infecții urinare până la colecistite. Odată ce infecția este tratată corespunzător, tensiunea tinde să scadă semnificativ, explică dr. Burs.

Hipercolesterolemia familială și alte afecțiuni genetice

Hipercolesterolemia, cunoscută drept „colesterolul mare”, reprezintă un nivel neobișnuit de grăsimi în sânge. Aceste grăsimi se acumulează în artere, le îngustează și cresc riscul de infarct miocardic și accident vascular cerebral. Aproximativ una din 250 de persoane suferă de o boală moștenită numită hipercolesterolemie familială.

„Dacă vedem un tânăr cu LDL (n.r. „colesterolul rău”) de peste 190 mg/dl, îl trimitem la testare pentru hipercolesterolemie familială”, spune dr. Burs. Printre semnele clinice care pot indica acest diagnostic se numără xantoamele și xanteplasmele – mici depozite de grăsime, vizibile la nivelul articulațiilor sau pe pleoape. Totuși, chiar dacă ambii părinți au LDL crescut, nu este obligatoriu ca și copilul să prezinte aceeași problemă.

„Tratamentul de bază este cel cu statine, iar dacă nu tolerează statinele, trecem la alte clase de medicamente.” În paralel, pacientul trebuie să evite sedentarismul, fumatul și consumul excesiv de alcool. Este important să scadă în greutate, să își mențină o dietă bogată în fructe, legume și fibre.

Alte patologii cardiovasculare cu componentă genetică sunt cardiomiopatiile (dilatative, hipertrofice, aritmogene de ventricul drept, de ventricul stâng prin noncompactare), unele aritmii (sindrom QT lung sau scurt, sindrom Brugada), defectele cardiace congenitale, anevrismele de aortă și disecțiile de aortă.

Cele mai frecvente dintre acestea sunt cardiomiopatiile, suferințe ale mușchiului inimii. În cardiomiopatia dilatativă, pacientul obosește foarte repede, respiră greu și acuză dureri în piept. În cardiomiopatia hipertrofică, apar palpitații și episoade de pierdere a stării de conștiență. Ambele tipuri se diagnostichează ecocardiografic și, uneori, prin RMN cardiac, dar tratamentele diferă. Cardiomiopatia dilatativă se abordează ca insuficiență cardiacă, în timp ce forma hipertrofică necesită tratament specific și, uneori, intervenție chirurgicală.

În cardiomiopatii, stilul de viață este esențial, însă trebuie adaptat simptomelor și gravității bolii, explică dr. Burs. „Dacă pacientul e în clasa IV NYHA (n.r. cel mai sever stadiu al insuficienței cardiace), efortul e contraindicat”, notează medicul. „Dacă e în clasa a II-a, e indicată mișcarea, dar nu intensă – plimbări, poate mersul ușor cu bicicleta, nu efortul cardio”.

Fumatul, cauza trecută cu vederea în bolile cardiovasculare

Fumatul este un factor de risc cardiovascular major, frecvent subestimat. Scade colesterolul „bun” (HDL) și stimulează producția de colesterol „rău” (LDL), care se depune pe arterele coronare, le îngustează și le poate bloca. Așa apar infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral.

5-10 ani de fumat – uneori chiar mai puțin, dacă există și alți factori de risc – sunt suficienți pentru ca riscul cardiovascular să crească substanțial. „Iar atunci când pacientul se lasă de fumat, e nevoie de încă 10 ani ca acest risc să scadă”, atrage atenția dr. Burs.

„Unii pacienți au fumat de la 25 de ani și la 32 au făcut infarct”, spune tranșant medicul, subliniind că și fumatul pasiv crește riscul cardiovascular cu 30%. Țigările electronice nu sunt o alternativă sigură, fiind considerate la fel de nocive pentru sistemul cardiovascular.

Unii pacienți vin la consult după ce au făcut deja un infarct

„Vin după două-trei zile de dureri retrosternale, când infarctul deja s-a instituit”, relatează dr. Doralisa Burs. „Au modificări electrocardiografice și ecocardiografice tipice de infarct, așa că îi trimitem de urgență pentru tratament și stentare coronariană.”

Pacienții nu ar trebui să se teamă de procedura de stentare, explică medicul. Intervenția se face cu anestezie locală. Prin artera radială (la nivelul mâinii) sau prin artera femurală (la nivelul piciorului) se introduce un cateter, prin care se injectează substanța de contrast. Aceasta permite vizualizarea vaselor de sânge, după care se montează stentul în zona în care vasul este obstruat. Stentul este un cilindru mic, asemănător unui arc de pix, care menține deschis vasul afectat și permite reluarea fluxului sanguin normal.

Pentru a preveni astfel de situații, medicul recomandă ca bărbații de peste 45 de ani să facă anual un control cardiologic preventiv, iar femeile să înceapă aceste controale odată cu instalarea menopauzei, în jurul vârstei de 50 de ani. Bărbații au un risc de infarct cu aproximativ 10 ani mai devreme decât femeile, explică dr. Burs, deoarece femeile sunt protejate hormonal până la menopauză.