GÂNDURI despre Grigore Vieru de la personalitățile care l-au cunoscut: „Părea să se sfiască de mărimea sa, de statura de om-epocă a vieții spirituale din Basarabia...”

SONDAJ // „Mie, ca și multora care l-au cunoscut, mi-e greu să accept plecarea-i. Dar ne-a lăsat un testament care ne va ajunge pentru vecie...”

Marele poet Grigore Vieru ar fi împlinit, pe 14 februarie curent, 87 de ani, dar deja de 13 ani este doar în amintirile celor care l-au cunoscut sau este descoperit de noile generații prin poeziile și articolele pe care ni le-a lăsat drept moștenire.

Pentru a-i aduce un omagiu, luni, la bustul lui Grigore Vieru de pe Aleea Clasicilor din centrul Chișinăului, au fost depuse flori, în mai multe școli din republică elevii au recitat poezii, iar colegii de breaslă și-au amintit cu dor de momentele petrecute împreună cu Grigore Vieru.

Ziarul NAȚIONAL a îndemnat mai multe personalități de la Chișinău să ne vorbească despre Grigore Vieru, poetul care a pus pe piedestal Mama și Limba Română.

Scriitoarea Claudia Partole: Vieru a scris despre Mamă (Mamele noastre! Sfintele noastre!) cum n-a scris niciun poet din lume”

„Pentru mine, Grigore Vieru este o mare bucurie... că l-am cunoscut! Dar înainte de a-l cunoaște ca om-poet, i-am admirat creația. Eram studentă când a apărut volumul de versuri „Numele tău”, apoi volumul „Aproape” cu poeme de o sensibilitate și o frumusețe rară. Vieru a scris despre Mamă (Mamele noastre! Sfintele noastre!) cum n-a scris niciun poet din lume. A exprimat ceea ce simte fiecare, dar nu e în stare să spună, să scrie.

Prin poezia sa pentru copii, a salvat sufletul copilului mutilat de versuri străine înțelesului, dar și interesului acestei vârste. Vieru și Vangheli au schimbat imaginea literaturii pentru copii - unul prin poezie, altul prin proză și ne-au scos în lume. Moldovenii, când pleacă de-acasă cu toată familia, iau o „Albinuță” și o carte despre Guguță. Sunt pastile de neuitare a limbii mamei și a casei...

Nu pot să uit o întâmplare cu Vieru. Eram în România, era toamnă. Ne-am oprit din cauza unei defecțiuni a mașinii lângă un sat. Într-o ogradă, un copil care strângea nuci l-a recunoscut pe Vieru. A alergat în casă și a chemat-o pe maică-sa: „Haide repede, că la poarta noastră e Vieru!”. O întâmplare care m-a făcut să înțeleg cât de drag și cunoscut este Vieru.

Poezia lui a ajuns înaintea-i în Țară. Nici cerberii n-ar fi fost în stare să-l oprească... Ieri am avut o întâlnire cu elevi, care s-au născut când Vieru se înălțase la ceruri, dar prin poeziile lui părea că-l știu... Părea că acuș va deschide ușa Bibliotecii „Ion Creangă” și va intra. Mie, ca și multora care l-au cunoscut, mi-e greu să accept plecarea-i. Dar ne-a lăsat un testament care ne va ajunge pentru vecie...”.

Poetul și eseistul Arcadie Suceveanu: „Fără teama de exagerare, putem să spunem că creația lui este mai vie chiar decât în timpul vieții poetului”



„Pentru mine personal și pentru generația ’70 - ’80, Grigore Vieru face parte din generația precedentă, supranumită și generația de aur, iar el este cel mai de seamă, probabil, reprezentant al acestei generații, desigur alături de alți scriitori, tot foarte importanți: Ion Vătămanu, Anatol Codru, Gheorge Vodă, Vadimir Beșleagă, Serafim Saka, bineînțeles că Ion Druță, care este un pic mai în vârstă, deci este o generație care nu a făcut doar literatură, nu a făcut doar istorie literară, ci și istorie. O generație care s-a implicat în procesul de schimbare a lucrurilor în anii ’90, aici, în Republica Moldova.

Grigore Vieru a rămas în conștiința noastră ca un simbol al Renașterii Naționale, dar în primul rând este un poet, un poet de mare sensibilitate, care a adus în spațiul literaturii noastre o formulă nouă. Este un scriitor care a implementat în literatura noastră simbolurile mamei, codrului, doinei, păsării, ierbii, ale lui Eminescu, limbii române.

Este poetul care a scris, cu siguranță, cele mai frumoase poezii consacrate mamei și limbii române. Este poetul mamei și al limbii române. A cântat și a valorificat în felul acesta simbolurile și valorile naționale și clasice.

Despre Vieru putem să vorbim mult. Eu am scris în repetate rânduri despre el, chiar și în ultima mea carte, care se numește ,,Cu grație printre pretexte”, un eseu despre posteritatea lui Grigore Vieru, deci are o posteritate nemaiîntlnită, spectaculoasă.

Fără teama de exagerare, putem să spunem că creația lui este mai vie chiar decât în timpul vieții poetului. Și asta se explică prin intermediul mesajului despre care am mai menționat, apropiat de ideea națională și de sentimentul național, acest lucru datorându-se și altei coordonate a creației lui, fiind vorba de simplitatea, accesibilitatea, muzicalitatea și frumusețea poetică”.

Politologul, scriitorul, diplomatul și politicianul Oleg Serebrian: „Un om foarte modest și avea un fel de a vorbi cu timiditate, specific firilor prea sensibile”

„Ca și toți copiii din generația mea, m-am ridicat cu poeziile lui Grigore Vieru, iar în clasa a treia luasem locul întâi la festivalul raional al elevilor (categoria „declamare”) cu poezia lui, „Cămășile”.

Mai țin minte și azi cum recitam pe scena Casei de cultură a feroviarilor din Ocnița:

A fost război.

Ecoul lui și-acum mai este viu.

Cămăşi mai vechi, mai noi -

Amară amintire de la fiu.

Peste ani, l-am cunoscut personal. Era în 1996, dacă nu greșesc. La vremea aceea începusem să fiu cunoscut ca și comentator politic, datorită unor emisiuni realizate la Catalan TV de jurnalistul Vlad Darie. În cadrul unei emisiuni de la Catalan TV ne și cunoscusem cu maestrul Vieru. Era un om foarte modest și avea un fel de a vorbi cu timiditate, specific firilor prea sensibile.

Părea să se sfiască de mărimea sa, de statura de om-epocă a vieții spirituale din Basarabia...”.

Poetul și politicianul Ion Hadârcă: „Un nume de referință pentru întreaga cultură românească”

„Grigore Vieru este o figură emblematică a literaturii basarabene și nu doar a literaturii, dar și a societății basarabene din acest spațiu. Unul dintre cei care în mod consecvent a promovat literatura, valorile naționale, fie că vorbim de perioada postbelică, de perioada dezghețului hrusciovist, atunci când s-a afirmat pentru prima dată, și-a luat zborul cu „Alarma”, „Muzicuțile”, fie că vorbim deja de „Numele tău’’, carte care este o autenticăplacă turnantă a poeziei din spațiul acesta, apărută în’68, în plin totalitarism sovietic.

El vorbea răspicat despre valorile românești în această carte, făcând nu doar aluzii, ci și declarații clare la valorile adevărate ale literaturii și culturii române: Arghezi, Blaga, Brâncuși, Marin Sorescu și alții.

Apoi trecem la cartea apărută peste Prut la Editura Junimea din Iași în 1978 - „Steaua de vineri”, care a spart zidul și sârma ghimpată de la Prut, vorbind răspicat, pentru că în spațiul acesta, obstrucționați, chiar și în întreaga Românie ceaușistă nu se vorbea de Basarabia, de valorile acestea și iată apare „Steaua de vineri” cu două binecuvântări excepționale ale lui Nichita Stănescu și Marin Sorescu, care au dat cu totul altă dimensiune poeziei române în Basarabia și au dat, în același timp, și o speranță că nu suntem uitați, că suntem văzuți și dincolo de Prut. Grigore Vieru este astăzi un nume de referință pentru întreaga cultură românească”.

Poeta și jurnalista Irina Nechit: „A apărat limba română prin tot scrisul său”

„Grigore Vieru a reușit să îmbine simplitatea, concizia cu profunzimea, le-a vorbit cu căldură celor mici și i-a tulburat pe cei adulți cu autenticitatea sentimentului său patriotic, a apărat limba română prin tot scrisul său, prin acțiunile sale de apropiere a celor două maluri ale Prutului, este un mare poet al românilor și va avea mereu cititori”.

Jurnalistul Arcadie Gherasim: „Cine a învățat a scrie și a citi din Albinuța are în suflet o sămânță de bunătate”

„Pentru mine, Grigore Vieru reprezintă foarte mult. În primul rând, este un îndemn pentru toți, de la mic la mare, ca să fie oameni cărturari. De aceea a și editat „Albinuța”, carte din care au învățat nepoții mei a citi, era cea mai scumpă carte pe care le-am dăruit-o.

Reprezintă un îndemn la rezistență, la îngăduință, la bunătate și la solidaritate. Grigore Vieru mai este asemănat cu bunătate atât în sufletele noastre, cât și ale generațiilor tinere.

Îmi amintesc cum nepoțelul meu învăța poezia „Pui golași cum stați în cuiburi...” și începea a plânge și mă întreba: „Dar cum să nu mai vină mama?”.

A știut să semene dragoste și iubire prin poeziile sale, a educat generații de copii cu „Albinuța” și cine a învățat a scrie și a citi din această carte are în suflet o sămânță de bunătate”.

Lina Oglindă, stagiară