GALERIE FOTO // Shanghai - zgârie nori şi sate pescăreşti

sursa: travel.descopera.ro

Află cum se dezvăluie o cultură antică şi exotică, cât de mult diferă mentalitatea şi obiceiurile noastre faţă de o ţară orientală.

Când se gândesc la Shanghai unii spun Jinmao Tower (celebrul turn de televiziune), alţii spun opium, controverse sau comerţ iar alţii spun simplu „capitală economică a Chinei”. Eu spun că la orice te-ai gândi, ar fi prea puţin pentru a descrie Shanghai-ul - istorie controversată, afaceri înfloritoare, oameni muncitori, aglomeraţie, extreme.

Că orice oraş-port, Shanghai-ul nu a avut nevoie de prea multe imbolduri pentru a se dezvolta, totul a venit de la sine. Poziţia să strategică, în delta răului Yangtze, l-a transformat în principalul punct de comerţ cu „Vestul”, dar şi într-o ţintă pentru puterile străine ce râvneau la mărfurile din China. Shanghai-ul a fost ocupat pe rând de britanici, americani, francezi şi japonezi, şi fiecare dintre aceştia şi-au lăsat amprenta asupra oraşului. Ambasadele, sediile de bănci şi celebrul Cathay Hotel (sau Hotelul Păcii), toate regăsindu-se pe Bund, sunt mărturii ale acestor perioade.

Bund-ul îţi oferă o panoramă foarte bună asupra Pudong-ului, nouă zona a Shanghai-ului, acolo unde se află emblema oraşului, celebrul Jinmao Tower, dar şi World Financial Center, a treia clădire că înălţime din lume.

Găseşti aici cele mai celebre hoteluri, magazine de lux, dar şi faimoasele „No 1 Store” - un fel de magazine cu de toate, printre primele deschise în Shanghai. Dacă eşti obosit, un trenuleţ care să te ducă de la un capăt la altul costă doar jumătate de dolar.

După o zi de zgârie-nori, aglomeraţie şi praf (de la furtună de nisip), am decis să evadez din Shanghai, într-un mic sat pescăresc de lângă. Cu autobuzul chinezilor am făcut cam 1.30 h şi drumul m-a costat doar 2 dolari. Satul respectiv, Zhujiajiao pe nume (i se mai spune Veneţia din China), este mic, cochet, cu case vopsite în alb, multe poduri, multă mâncare bună şi un bazar foarte lung. Aici am mâncat carne de porc în frunze de bambus şi am văzut un fel de sarmale autohtone, dar tot în frunze de bambus.

Suzhou este oraşul grădinilor. Am văzut 5 grădini tradinitionale chinezeşti, de dimensiuni diferite dar cu aceleaşi elemente şi respectând aceleaşi principii Feng Shui. Ca să va dau câteva exemple, uşile nu erau dreptunghiulare, ci rotunde sau în formă de trifoi, toate grădinile aveau câte un iaz, cu podeţe construite în zig-zag, nu drepte, şi multe foişoare chinezeşti.

Am mers în fostul cartier general al francezilor, căruia şi astăzi i-a rămas denumirea de Concesiunea Franceză. Aici am văzut locul unde s-a fondat Partidul Comunist Chinez şi am avut „onoarea” de a intra chiar în camera unde mai multe capete luminate ale partidului s-au pus de acord. Clădirea este un „lilong” tipic Shanghai-ului iar măsurile de securitate la intrare şi în tot muzeul sunt intimidante.

Am vizitat şi un centru de artă propagandistă cu circa 3000 de postere propagandiste, din anii '40 până spre anii '80.