FOTO // Dragostea și războaiele unei meșterițe din Republica Maldova

Devalorizare // „Părinții au ajuns să dea lucrurile naturale moștenite de la bunici pe lucruri sintetice, cumpărate de la piață”

Este îndrăgostită de motivele autohtone și stăpânește la perfecție arta meșteșugului. Este vorba de Ecaterina Popescu, conducătoarea Complexului de Meșteșuguri „Arta Rustică”, amplasat în satul Clișova Nouă din raionul Orhei.

Covoare autentice de diferite mărimi, trăistuțe și alte lucrări țesute sunt creațiile meșteriței și ale discipolilor ei. Cu toate acestea, „profitul este mai mult spiritual decât material”, spune meșterița.

Puține comenzi

Deși în ultimii ani, Ecaterina Popescu a promovat covorul autohton la numeroase expoziții și festivaluri, totuși solicitările încă sunt destul de reduse. „E adevărat că am captat potențialul nostru consumator de frumos, însă, deocamdată, avem puține comenzi”, recunoaște țesătoarea.

În ultimul timp, covoarele sunt solicitate mai mult de ambasade și structurile de peste hotare, dar și în calitate de cadouri la nuntă. „Încă nu am ajuns la nivelul iilor, care au captat un public mult mai numeros și sunt foarte populare printre femeile de aici și de peste Prut”, consideră meșterița, care a deprins arta țesutului încă din copilărie.

„În casa bunicii mele s-a țesut foarte mult și chiar dacă mama nu prea îmi dădea voie să umblu la acele utilaje vechi, eu oricum mă strecuram și încercam să țes”, spune cu emoție Ecaterina Popescu.

Instruire

Țesutul este un meșteșug destul de dificil, de aceea meșterița a preferat să dea mai departe această artă și în cadrul Complexului să înființeze un Centru de Instruire. Prin școala artistei au trecut peste 50 de eleve, dar la momentul actual, au rămas doar opt țesătoare.

„Dacă aș fi făcut totul de una singură, nu aș fi ajuns niciodată la așa nivel, de aceea m-am axat mai mult pe educație”, povestește Ecaterina Popescu.

În funcție de complexitatea ornamentului, motivele și dimensiunile acestuia, timpul de confecționare a unui covor este diferit. „Uneori, două-trei fete lucrează o lună la un covor, alteori, patru fete lucrează două-trei luni”, mai specifică meșterița, care-și dedică aproape tot timpul acestui meșteșug autohton.

Elemente autentice

De asemenea, meșterița pune un mare accent pe elementele covorului moldovenesc. „Am reorientat fetele să nu țese trandafiri mari în culori stridente, dar să reia motivele autentice, pe care le găsim pe covoarele vechi din casele țărănești și din muzee”, spune meșterița.

Cel mai des întâlnit în covorul tradițional este pomul vieții, găsit sub diferite aspecte, precum și tot felul de copăcei cu rădăcini, ramuri, flori, dar și crenguțe.

Cât despre culori, meșterița menționează că se utilizează culori mixte. „A vopsi natural este o artă frumoasă, dar foarte dificilă. E bine să folosim plante, pomușoare și fructe, însă le utilizăm doar când avem o comandă. De obicei, le combinăm”, ne povestește Ecaterina Popescu.

Lucruri sintetice

Așa cum cumpărătorii sunt puțini, la fel și cei care se interesează de această artă nu sunt prea mulți. „În primul rând, pentru că este cel mai dificil meșteșug practicat în Republica Moldova, în al doilea rând, pentru că tineretul de astăzi are alte oportunități și ne vine foarte greu să îl atragem”, constată țesătoarea.

De asemenea, Ecaterina Popescu crede că acest meșteșug trebuie deprins în copilărie, în familie, pentru că la 20 de ani poate fi deja târziu, dar copiii nu mai văd în familiile lor acele utilaje și ocupații vechi.

„Părinții acestor copii preferă, mai degrabă, lucrurile sintetice cumpărate de la piață. Au ajuns să dea lucrurile naturale moștenite de la bunici pe lucruri sintetice”, spune cu durere meșterița, care consideră că este o problemă care trebuie să ne doară pe toți, și nu doar pe specialiștii etnologi.

„Poeme țesute cu dor”

Potrivit țesătoarei, un succes îl reprezintă și faptul că anume covorul autohton a devenit mai popular printre localnici. „Cu zece ani în urmă, vizitatorii mă întrebau la expoziții, dacă covoarele sunt din Polonia sau din Turcia. Nici măcar nu își cunoșteau motivele autohtone”, constată meșterița, care prin tot ceea ce face are datoria de a reeduca publicul ca să se orienteze spre valorile autohtone.

Pentru a vedea ceea ce realizează Ecaterina Popescu la Complexul de Meșteșuguri „Arta Rustică”, vizitatorii pot vedea până la 30 martie curent, expoziția de scoarțe „Poeme țesute cu dor”, care a fost inaugurată la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală.

Însă cei care vor să cunoască dragostea și războaiele meșteriței din Clișova Nouă pot să participe la Festivalul „Frumos covor basarabean”, care și în acest an va fi găzduit în luna iunie de Complexul inedit de la Orhei.