FC Sheriff ar susține SEPARATISMUL și nu ar trebui să fie lăsat să reprezinte R. Moldova: „Ar concepe cineva în Ucraina ca țara să fie reprezentată de un club al SEPARATIȘTILOR din est, al cărui proprietar să fie unul din stâlpii regimului ilegal?”

Autoritățile constituționale de la Chișinău ar trebuie să facă ceva în privința echipei FC Sheriff, care este lăsată să joace în campionatul intern și să reprezinte R. Moldova pe arena internațională. Faptul că în ultimii 30 de ani nu s-a întreprins nimic în această direcție a contribuit la întărirea regimului separatist de la Tiraspol și nu la apropierea celor două maluri ale Nistrului, consideră analistul politic de la București, Sorin Ioniță.

„Echipa holdingului de firme condus de oligarhii Guşan şi Kazmali, foşti ofiţeri KGB, adică osatura economică a regimului separatist de la Tiraspol, a bătut ieri pe Real Madrid chiar pe „Santiago Bernabeu” cu 2-1, deci a șocat Europa și a umplut de mândrie inimile moldovenilor. O mândrie unică în bizareria ei, pentru că doar în Moldova șefilor unui regim politic separatist, care fac pipi cu boltă pe ţara pe care n-o recunosc, li se permite să reprezinte totuși țara respectivă în Champions League. Altfel n-ar putea ajunge acolo oficial. După victorii în toate mesajele lor publice (în rusă) vorbesc doar de Tiraspol şi „republica nistreană”, nu de R. Moldova”, spune Ioniță într-un editorial.

Citește și: VIDEO // Lovitură de teatru pe Santiago Bernabeu: FC Sheriff i-a CÂȘTIGAT cu 2-1 pe galacticii de la Real Madrid. Campioana Moldovei conduce într-o grupă cu Real Madrid, Inter Milano și Șahtior Donețk

În vreme ce guvernanţii de la Chișinău nu pot călca în Transnistria, fiind opriţi la graniţa nerecunoscută, echipa FC Sheriff circulă liber prin Moldova, joacă meciuri în liga națională – şi nu doar joacă, dar o şi câștigă: este de ani de zile campioana Moldovei la fotbal!

„Deoarece, furând bani de la moldoveni prin scheme suspecte, de exemplu cea cu energie, e de departe cel mai bogat club, dominând campionatul intern (să-i zicem așa, intern). În paralel, fac tot felul de afaceri suspecte în spațiul Est, spală bani negri și fac contrabandă pe scară mare, în paguba statului moldovean. Cu acești bani, la care se adaugă câștigurile actuale din Champions League, Sheriff-ul lui Guşan va continua să susţină politica regimului separatist; de fapt ei sunt fața economică al separatismului transnistrean, care s-ar prăbuși dacă n-ar exista holdingul Sheriff să plătească salarii şi pensii. Vor continua să sponsorizeze fraudarea votului în R. Moldova de dincoace de Nistru, ori de câte ori e nevoie, organizând autobuze cu votanți aduși pe tabel, sub supravegherea serviciilor de informații ale Transnistriei şi angajaților Sheriff, inclusiv cei din clubul sportiv. Şi ajutând la organizarea secţiilor pentru alegerile din Rusia, ca săptămâna trecută, trecând lejer peste capul guvernului moldovean.

Când întrebi un localnic de ce permite Chişinăul această imensă maskirovka, primești de regulă două argumente. Primul: „să nu amestecăm sportul cu politica”. Situația fiind cea de mai sus, replica poate fi luată cel mult drept literatură suprarealistă: dacă Sheriff Tiraspol nu face politică, în spatele vitrinei cu fotbaliști mercenari, atunci nu mai știm ce e politica.

Al doilea argument: participarea clubului oligarhic Sheriff în competiția internă şi, cu girul Moldovei, în cele internaționale, ar fi o mișcare strategică abilă, prin care separatiștii sunt siliți să confirme de facto unitatea statului. O fi, dar atunci strategii ar trebui să precizeze şi care-i criteriul de măsură a succesului, şi când ar urma acesta să se concretizeze. Pentru că ce se vede după ani de zile de aplicare a acestei diplomații geniale e doar un regim separatist întărit economic, cu un club sportiv fanion care-i consolidează identitatea și brandul în Europa, dobândind soft power şi legitimitate pe ușa din dos. Ei semnează acte și contracte de business ca moldoveni când e rost de câștigat câte ceva, dar se declară țară aparte în rest. Un joc dublu la vedere; la Tiraspol s-a inventat cetățenia opțională, cuantică: e și nu e în același timp”.

Sursa citată a mai adăugat că absurdul și unicitatea acestui aranjament sar în ochi când compari R. Moldova cu alte state care au teritorii ocupate.

„Este de neimaginat ca Ciprul, de exemplu, să fie reprezentat internațional de cluburi din nordul ocupat de Turcia, ba chiar unele care ar avea legături demonstrabile, politice și financiare, cu regimul de la Ankara. Echipele de fotbal din Famagusta, oraș din nord, și-au păstrat numele dinainte de 1974 dar s-au mutat dincoace, în teritoriul recunoscut, și joacă cu mândrie sub eticheta „cluburi refugiate”. La fel a făcut Şahtior Doneţk, cunoscuta echipă ucraineană a minerilor din Donbasul ocupat de separatiștii pro-ruși: s-a mutat cu arme și bagaje la Lvov, apoi Harkov, ca să se stabilească în final la Kiev. Ar concepe cineva în Ucraina ca țara să fie reprezentată în Europa de un club sportiv al separatiștilor din est, al cărui proprietar să fie chiar unul din stâlpii regimului ilegal? Ar sări în aer opinia publică. Ei, uite că în Moldova se poate. Ambiguitatea strategico-morală, adică statul păgubos cu fundul în șapte luntri, e încă una din grelele moșteniri lăsate noului guvern de la Chișinău de clasa politică a ultimilor 30 de ani”, a conchis Sorin Ioniță.