ESA ia în calcul zboruri spațiale cu echipaj uman, la un cost „foarte rezonabil”

Europa analizează posibilitatea de a dezvolta o capacitate proprie pentru zboruri spațiale cu echipaj uman, deși dependența față de Statele Unite rămâne ridicată. În același timp, presiunea exercitată de companiile americane asupra industriei europene este tot mai vizibilă.

Europa poate dezvolta zboruri spaţiale cu echipaj uman la costuri "rezonabile", a declarat directorul general al Agenţiei Spaţiale Europene (ESA), Josef Aschbacher, cu o săptămână înainte de Summitul Internaţional al Spaţiului de la Paris. Explorarea europeană se va afla în centrul dezbaterilor, pe fondul schimbărilor de direcție ale Statelor Unite.

Până în prezent, zborurile cu echipaj uman nu au reprezentat o prioritate pentru ESA. Agenția s-a bazat pe Statele Unite pentru a asigura accesul astronauților europeni în spațiu și pentru o parte importantă a ambițiilor sale legate de explorarea Lunii.

"Dacă ar trebui să adăugăm o capacitate de zboruri cu echipaj uman şi ceva mai multă ambiţie în domeniul activităţilor robotizate", creşterea bugetului ESA ar fi "foarte moderată", a precizat Josef Aschbacher în timpul unei întâlniri cu membrii Asociaţiei Jurnaliştilor din sectorul Aerospaţial (AJPAE).

Directorul general al ESA nu a oferit cifre concrete. Potrivit unei prime estimări, efortul financiar suplimentar ar putea reprezenta aproximativ 10% din bugetul actual al agenției. "Ar fi un cost foarte, foarte rezonabil", a afirmat Josef Aschbacher.

Uniunea Europeană participă la programul american Artemis, care urmărește revenirea astronauților pe Lună. Implicarea europeană se realizează mai ales prin furnizarea modulului de serviciu al capsulei Orion, nava destinată transportării echipajelor.

UE urma să furnizeze și mai multe componente pentru Gateway, o stație spațială de dimensiuni reduse, care ar fi trebuit amplasată pe o orbită în jurul Lunii. Aceasta urma să fie utilizată ca punct de escală pentru astronauți și ca releu pentru misiunile către suprafața lunară.

Administrația americană de la Washington a modificat însă în profunzime programul lunar în 2026. Proiectul stației Gateway a fost abandonat în forma sa inițială, iar prioritatea a devenit stabilirea unei prezențe americane directe pe Lună.

Schimbarea i-a determinat pe europeni să își reevalueze dependența față de Statele Unite și propriul rol în explorarea lunară. Întrebarea nu mai este doar cât de mult poate contribui Europa, ci și cât control are asupra viitorului său în spațiu.

În acest context, statele membre ale ESA au convocat o conferință ministerială în decembrie, la Roma. Reuniunea va avea ca temă viitorul explorării spațiale europene și direcțiile prin care continentul își poate consolida autonomia.

"Celelalte două ţări care permit astăzi zboruri spaţiale cu echipaj uman sunt China şi Rusia, ceea ce nu reprezintă o opţiune pentru noi. India pregăteşte, de asemenea, zboruri spaţiale cu echipaje umane, însă Europa nu dispune încă de această capacitate", a subliniat Josef Aschbacher.

Acesta este "unul dintre subiectele care se vor afla în centrul discuţiilor la summitul spaţial", dorit de preşedintele francez Emmanuel Macron şi care se va desfăşura la Paris pe 9 şi 10 septembrie.

În paralel, evaluarea uriașă pregătită pentru SpaceX readuce în prim-plan o realitate dificilă pentru Europa. Continentul depinde tot mai mult de compania fondată de Elon Musk, iar influența antreprenorului american este în creștere.

În Statele Unite, această evoluție va fi prezentată drept o victorie a tehnologiei și a antreprenoriatului. Din perspectiva europeană, însă, ea trebuie privită diferit. Nu este doar un succes îndepărtat, ci un moment care evidențiază pierderea treptată a controlului asupra sectorului spatial.

Diferența dintre cele două părți este deja greu de ignorat. SpaceX a realizat anul trecut aproximativ 170 de lansări, în timp ce Europa a reușit doar opt. Iar decalajul nu pare să se reducă în viitorul apropiat.

Odată cu atragerea unor investiții masive și cu extinderea rapidă către noi domenii, SpaceX va căuta piețe suplimentare. Europa, care are o infrastructură satelitară învechită și o nevoie urgentă de investiții, devine astfel o țintă aproape inevitabilă pentru compania americană.

La nivel politic, discursul este diferit. Liderii europeni vorbesc despre independență și „autonomie strategică”. În practică, problema nu este faptul că Europa cumpără servicii de lansare sau comunicații. Dificultatea reală este lipsa unei alternative solide și competitive.

ArianeGroup, compania responsabilă pentru racheta Ariane 6, dispune de mii de angajați și beneficiază de subvenții consistente. Cu toate acestea, capacitatea sa rămâne limitată. Diferența față de performanța industriei americane este uriașă: Europa lansează câteva zeci de tone într-un an, în timp ce SpaceX ajunge la mii de tone.

Problemele se regăsesc și în proiectele europene. Programul de sateliți IRIS2 a devenit mai scump decât estimările inițiale, are întârzieri de livrare și nu a beneficiat de o competiție reală în atribuirea contractelor. În același timp, deciziile industriale sunt influențate adesea de considerente politice, nu doar de eficiență și performanță.

Europa încearcă să atingă simultan trei obiective: suveranitate, performanță de top și protejarea locurilor de muncă. În teorie, această combinație pare avantajoasă. În realitate, obiectivele intră frecvent în conflict și încetinesc dezvoltarea unor proiecte mai eficiente.

Regulile de tip „retur geografic” obligă ca banii investiți de state să se întoarcă în propriile industrii. Prin urmare, proiectele nu sunt întotdeauna atribuite celor mai capabili, ci companiilor care trebuie să primească o parte din contracte. Rezultatul este un sistem rigid, în care eficiența pierde teren în fața compromisurilor politice.

Fenomenul nu este izolat de sectorul spațial. În domeniul serviciilor cloud, giganți precum Amazon, Google și Microsoft acoperă cea mai mare parte a nevoilor europene. În paralel, infrastructura spațială devine tot mai importantă pentru dezvoltarea inteligenței artificiale și pentru comunicații.

Atunci când baza tehnologică aparține altora, ideea de suveranitate riscă să rămână doar la nivel declarativ. O autonomie reală presupune capacități proprii, investiții constante și reguli care să permită alegerea celor mai performanți furnizori.

Listarea SpaceX nu face decât să accelereze această tendință. Problema exista deja, însă acum devine mai vizibilă și mai dificil de ignorat. Puterea financiară suplimentară a companiei poate mări și mai mult distanța față de operatorii europeni.

Europa încă are opțiuni, dar timpul nu mai este un aliat. Fără schimbări reale în modul de finanțare și de atribuire a proiectelor, decalajul va continua să crească. Fiecare lansare reușită a unei rachete Falcon 9 subliniază această diferență și arată cât de urgentă este consolidarea capacității europene.