Erenato, Baraban-Căprari, Suhomi și Babuc

Trustia, elegii politikoase

Nu știu vouă cum vi s-a părut campania electorală, dar eu am căscat două luni de zile în fața televizorului, seară de seară, încât mi-am scrântit maxilarul și nu mi se închidea gura, buza de jos nu se atingea de cea de sus, rămânea între ele o crăpătură de aproape un centimetru, 7,3 mm, ca să fiu mai precis. Dacă CEC-ul nu-l ștergea din buletin pe Erenato și partidul său „Rodina”, buzele mele rămâneau separate, posibil, până la alegerile locale. Zeul tracic al scrutinelor, plebiscitelor și referendumurilor să-i fi șoptit lui Ciocan ideea genială, căci efectul a fost momentan, toată șleahta de flecari, haitele de tocșoiști, de maeștri ai datului cu părerea, de experți în ale măruntului s-au năpustit asupra proaspetei teme ca niște câini turbați asupra judecătorului Muruianu. În prima seară, s-a remarcat demuazela Pandalia Baraban-Căprari, de la canalul „7 Aprilie”, care la un moment dat a prins să tremure ipohondric, isteric, să se bâlbâiască aproximativ și era cât pe ce să leșine în direct cu numele lui Erenato pe buzele ei profesioniste. Dar i-a întrecut pe toți un tânăr cu nume jeorgiano-italiano-nipono-kurilik – Suhomi, de la un canal clonat – „Veridicitatea Statală”, pe care nu-l observasem până atunci. Suhomi, care l-a începutul tocșoului afișase pe față o expresie de mecanic la Fucushima, a izbucnit în plâns și a spus printre sughițuri că fără Erenato alegerile nu mai sunt alegeri și că el nu se va duce la vot. Aș fi murit de râs, dacă nu m-aș fi temut că prostul este serios și își va face harakiri. A fost momentul cel mai bine jucat. Acum stau și mă gândesc că avem actori buni, excelenți, doar că lui madam Babuc nu-i dă prin cap să-i adune pe toți la un loc, cum zicea Eminescu, la o singură televiziune, ca poporul nostru să aibă la ce se uita.

Al vostru caudillo teșmenit, epimon, comoratier, Ion Buraga