Elizabeth Holmes, la fel de cunoscută și sfidătoare: de ce continuă să fascineze America

Odată simbol al promisiunii tehnologiei, Elizabeth Holmes a căzut în urma afirmațiilor false despre un dispozitiv de testare a sângelui. Noul film captivant You Can See Everything explorează acum personalitatea ei enigmatică.

Nathan Fielder nu și-a propus să facă un documentar despre Elizabeth Holmes. Așa cum a explicat pe scenă după premiera filmului You Can See Everything, la Festivalul de Film de la New York, în urmă cu două săptămâni, inițial era doar curios să o întâlnească. Nu era singurul care se întreba cine este femeia ce a captivat atenția publicului, în sens pozitiv, apoi negativ, timp de mai bine de un deceniu.

Atenție: articolul conține dezvăluiri moderate despre filmul You Can See Everything.

În 2014, Holmes era prezentată drept o miliardară care și-a construit singură averea și fondatoarea Theranos, o companie de tehnologie medicală. Firma susținea că inventase un dispozitiv capabil să diagnosticheze boli folosind doar o înțepătură în deget și o picătură de sânge. Holmes își construise o imagine memorabilă, surprinsă și pe coperta revistei Fortune: o privire largă, neliniștitoare, buze roșu-aprins și o helancă neagră în stilul lui Steve Jobs. A devenit însă o figură și mai fascinantă după prăbușirea spectaculoasă a companiei, când s-a aflat că dispozitivul nu funcționa și, uneori, oferea rezultate false. Condamnată pentru fraudarea investitorilor, Holmes a ajuns într-un penitenciar federal în mai 2023.

Faima ei continuă să reflecte spiritul vremurilor. Cândva, în perioada de avânt a Silicon Valley, era un simbol elegant al promisiunii tehnologiei. Astăzi, într-o epocă marcată de scepticism față de marile companii tehnologice, este văzută ca întruchiparea pericolului și a exceselor. În plus, faptul că firma ei se ocupa de sănătatea oamenilor a făcut ca eșecul să aibă o încărcătură cu atât mai tulburătoare.

În 2019, povestea lui Holmes era descrisă drept „o saga despre crime reale, cu o doză de satisfacție răutăcioasă à la Fyre Fest și bonusul unei blonde glaciare, cu o voce enigmatic de gravă”. Printre motivele interesului publicului se număra și combinația neobișnuită dintre ascensiunea spectaculoasă, căderea companiei și personalitatea fondatoarei. Cazul a inspirat documentarul incisiv The Inventor, regizat de Alex Gibney, precum și podcastul popular The Dropout și serialul dramatic cu același nume, pentru care Amanda Seyfried a primit un premiu Emmy, grație interpretării sale expresive a lui Holmes.

Acum, You Can See Everything propune o experiență neobișnuită, cu un titlu ironic, adesea comică și construită ca o sală a oglinzilor. Filmul a devenit unul dintre cele mai discutate din ultima perioadă. La premiera de la New York, coada spectatorilor s-a întins în jurul blocului. Proiecțiile de la festivaluri au fost urmate de aprecieri entuziaste, care l-au numit „capodoperă”, iar unii au speculat că ar putea primi o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun film — ceea ce ar fi o premieră pentru un documentar.

Fielder și co-regizorul său, Lance Oppenheim, au urmărit-o pe Holmes, pe partenerul ei, Billy Evans, și pe cei doi copii mici ai lor în săptămânile dinainte ca ea să se prezinte la închisoare. Faptul că le-a permis să fie atât de aproape pare să fi făcut parte dintr-un efort susținut de a-și afirma nevinovăția și de a-și reabilita imaginea. Cu puțin timp înainte să ajungă la închisoare, Holmes a acordat un interviu amplu unui cotidian american. Articolul rezultat a fost criticat pe scară largă pentru că părea prea dispus să accepte imaginea ei îndulcită, de „mamă devotată”, care face voluntariat la un centru de sprijin pentru victimele violului. Aproximativ în aceeași perioadă, Oppenheim a aflat că Holmes contactase companii de producție cinematografică și purtase discuții cu studioul A24. El le-a povestit acest lucru spectatorilor din New York; apoi, el și Fielder s-au întâlnit cu reprezentanții studioului, iar ulterior cu Holmes.

Chiar și Fielder a fost surprins că ea a acceptat să participe. „Nu mi-aș fi imaginat că eu sunt persoana pe care ai vrea-o”, a spus el la premieră. Fielder este cunoscut pentru stilul său aparte, acid și aproape fictiv, în televiziune: în Nathan for You, a pus la cale diverse afaceri false, iar The Rehearsal urmărește eforturile extreme prin care recreează evenimente din viețile unor oameni obișnuiți.

Oppenheim este la fel de neașteptat în acest rol: un documentarist incisiv, care a regizat recent lungmetrajul Primetime, cu Robert Pattinson în rolul unui prezentator de televiziune ce vânează prădători. Holmes și Evans le-au oferit celor doi acces neîntrerupt, până în ziua în care ea a plecat la închisoare. Într-una dintre numeroasele lor conversații directe, Fielder o întreabă pe Holmes de ce l-a ales. Ea nu are un răspuns prea clar, dar spune că văzuse foarte puține dintre proiectele lui.

Fielder a povestit că, la prima întâlnire, Holmes i s-a părut sinceră și că a trebuit să-și amintească faptul că ea fusese condamnată pentru fraudă. You Can See Everything devine captivant tocmai pentru că îi pune pe spectatori într-o situație asemănătoare. Filmul o lasă să-și spună propria versiune, prezentând-o într-o imagine actuală. Machiajul puternic și aspectul îngrijit de odinioară sunt înlocuite de scene în care apare desculță, legănându-și copilul în timp ce vorbește cu Fielder, prezent pe ecran pe tot parcursul filmului.

Privirea ei fixă, care nu clipește aproape deloc, rămâne însă. Holmes spune că nu a mințit niciodată, că dispozitivul medical funcționa și că a fost denigrată pe nedrept. I se umezesc ochii când vorbește despre cât de greșită este imaginea pe care oamenii și-au făcut-o despre ea. Relatarea ei este contrapusă reacțiilor lui Fielder: chipul său exprimă o neîncredere nedumerită, iar tăcerea lui devine extrem de amuzantă. Publicul de la premieră a râs în repetate rânduri. „N-ai mințit niciodată?”, întreabă el, nevenindu-i să creadă. Ea răspunde că nu.

Cea mai remarcabilă secvență din You Can See Everything apare la jumătatea filmului. O întorsătură schimbă perspectiva și transformă întâlnirea derutantă cu Holmes într-o explorare mai reflexivă, care pune sub semnul întrebării chiar felul în care este construit documentarul. După ce Holmes ajunge la închisoare, Fielder aduce în film o altă persoană. Atât se poate spune fără a dezvălui prea multe, deși alte detalii ar putea strica surpriza. În discuțiile cu Fielder, această persoană oferă o perspectivă nouă și provocatoare.

Până atunci, Fielder a jucat rolul intervievatorului sceptic. Dar noua voce pune întrebări firești, pe care publicul le-ar putea avea. Oare Holmes chiar crede că nu a făcut nimic rău sau este vorba despre o strategie? Și nu cumva Fielder însuși este puțin fascinat de ea? Filmul nu oferă concluzii, însă propune două posibilități. Holmes ar putea fi „cea mai manipulatoare persoană care a trăit vreodată”, spune Fielder. Sau, sugerează altcineva, poate este pur și simplu ruptă de realitate.

Holmes rămâne la fel de cunoscută și sfidătoare ca înainte. Se preconizează că anul viitor va fi transferată într-un centru de reintegrare, o veste relatată de marile publicații ca și cum ar fi vorba despre programul unei vedete de la Hollywood. Eliberarea din închisoare este prevăzută pentru 2030. Pe contul său activ de pe X, o postare fixată în partea de sus a paginii spune: „Lupt să-mi dovedesc nevinovăția și să mă întorc acasă, la copiii mei și la iubirea vieții mele”.

Oricât de mult ar părea că își dorește o rezolvare, întrebările care o înconjoară — alături de răspunsurile ei uluitoare — sunt cele care continuă să captiveze publicul. O parte din reacțiile entuziaste la You Can See Everything se datorează felului îndrăzneț și antrenant în care filmul se joacă cu convențiile documentarului. Rezultatul este o producție foarte amuzantă, cu un subtext serios despre adevăr și construirea imaginii publice.

O altă parte a reacțiilor ține de fascinația care o înconjoară în continuare pe Holmes. „Încă încerc și astăzi să înțeleg ce mi s-a întâmplat”, a spus Fielder la premieră. Oppenheim a povestit că, în fiecare zi de filmare, prezența lui Holmes crea „disonanță cognitivă”, iar cei doi co-regizori și membrii echipei aveau interpretări diferite ale personalității ei. Filmul oferă spectacolul greu de înțeles al unei persoane condamnate pentru infracțiuni, care susține cu seninătate că acestea nu au avut loc. Sfidarea faptelor o aduce din nou pe Holmes, fie și fără intenție, în ton cu spiritul vremurilor.

You Can See Everything a fost lansat în cinematografele din Statele Unite pe 16 octombrie, iar în cele din Regatul Unit pe 20 noiembrie.