Stiri

Eliberați Transnistria, apoi recuceriți-o!

Important 12.06.2013 10:43 Vizualizări

1372

Eliberați Transnistria, apoi recuceriți-o!

Antidot

Se spune că zeii mereu ne-au inventat nouă, muritorilor de rând, câte o corvoadă-ispită-molimă - să nu ne pară viața prea frumoasă. Oamenii, la rândul lor, mereu au vrut să se asemene cu zeii, motiv din care și-au inventat și ei, continuu, câte o corvoadă-ispită-molimă. Iar atunci când s-au constituit statele, rolul de zei și l-au atribuit cei care, în virtutea unor circumstanțe mai mult sau mai puțin obiective și discutabile, au reușit să adune oi mai multe, mândre și cornute, precum glăsuiește o veche baladă - adică, să fie mai cinici și mai puternici, respectiv să-și impună propria voință celor din jur. S-au schimbat nenorocirile odată cu tehnologiile, dar principiul se pare că a rămas același. Și în viață, și în geopolitică…

A fi la guvernare nu e un destin, ci o opțiune. Nu te forțează nimeni să o faci, decât convingerea care se naște, la un moment dat, în capul tău - sau pe care, nu rareori, ți-o inoculează alții - că ai fi în stare să faci ceva mai bine decât au făcut-o predecesorii tăi și că, odată ajuns în vârful piramidei, ai putea să-ți aduci țara în pragul fericirii. Și pentru că nu te obligă nimeni să-ți asumi acest ne-destin, regula nescrisă e că tu nu trebuie să te plângi, iar oamenii, inclusiv presa, nu au de ce să te menajeze. Există totuși un „ceva” pentru care mie îmi e jale de cei care, de 20 de ani încoace, se perindă la conducerea Republicii Moldova. Indiferent de culoarea și hramul politic pe care le poartă, ei devin victimele corvoadei-ispitei-molimei pre numele său „Transnistria” - una inventată cu mult talent de către „marele zeu de la Răsărit”.

Citesc știrile despre ultimele „evoluții regretabile”, precum se spune în Declarația Guvernului venită ca reacție la aprobarea, de către structurile regiunii transnistrene, a aşa-numitei „legi cu privire la frontiera de stat” și mă conving a câta oară că nimic nu s-a schimbat în relația dintre cele două maluri. Niciuna dintre cedările făcute în ultimii ani de Chișinău nu este văzută ca o favoare, ci doar ca o datorie, și niciodată concesiile nu vor fi suficiente pentru ei. Șantajistul e șantajist și așa o să moară, mai ales că pentru șantaj a fost creat, pentru șantaj e plătit și i se spune că e reprezentantul zeilor pe acest pământ.

Nu sunt expert pe dosarul transnistrean și nu pretind că dețin vreun adevăr în ultimă și nici măcar în primă instanță. Eu judec în calitate de om, de cetățean, deci, în funcție de percepțiile mele. Pentru mine Transnistria este o piatră de moară care mă trage la fund ori de câte ori vreau să părăsesc mlaștina în care m-am pomenit din cauza aceluiași atotputernic „zeu de la Răsărit”. Este cea care m-a făcut ostatic fără ca să-mi ceară nimic în schimb. Pentru că misiunea ei este să se joace cu viața și cu viitorul meu, să mă țină mereu în tensiune, nu să-mi ofere o finalitate. Nici măcar una în care moartea ne va despărți…

Spunem că nu putem să renunțăm la Transnistria pentru că este „pământul nostru” pe care locuiesc „oamenii noștri”. Să trecem peste cât de „al nostru” e pământul, oamenii însă… tot ostatici sunt, doar că pe celălalt mal și într-un mod mai dramatic. Iar capătul nu se vede, fiindcă nu are capăt cercul vicios.

De aceea, chiar dacă știu că nu e corect politic - cel puțin, nu la nivel oficial, indiferent ce cred de facto oficialii -, i-aș da Transnistriei libertate. Aproape ca în dragoste - ca să recucerești un om, trebuie să-l lași să plece. Doar astfel am lipsi-o de scopul vieții sale, de însăși rațiunea de a exista și de a-și sluji stăpânul. Și ce zeu are nevoie de un astfel de muritor?.. Redați-i libertatea, apoi, dacă mai vreți, recuceriți-o!

Autor: Sorina Ștefârță

Prietenii tăi merită să știe ASTA!