EDUCAȚIE incluzivă // Dumitrița și-a găsit „sensul vieții ei” la școală, printre semeni: „La internat era altfel”

Sunt copii ca toți copiii, chiar dacă au anumite nevoi speciale, dar nu vor să se simtă respinși și cer acces egal la educație.

„Aici, alături de colegi sănătoși, am înțeles sensul vieții mele. Chiar dacă la început mă priveau cu reticență, tot ei m-au învățat că sunt ca ei. Profesorii mi-au oferit șansa să mă dezvolt ca personalitate și să am putere să merg mai departe, să am un vis pe care să tind să-l împlinesc. Când eram în internat, totul era altfel. Viața a început să prindă culoare printre semenii mei sănătoși. Ce e drept, nu pot fi chiar în rând cu ei și studiez după un program modificat, dar mă bucur că îi văd în fiecare zi și asta îmi oferă putere”, ne spune Dumitrița, elevă în cl. VIII-a la Liceul Teoretic din satul Costești, raionul Ialoveni.

La acest liceu din Costești își fac studiile 24 de copii cu cerințe speciale, 12 dintre care necesită asistența cadrului didactic de sprijin.

„Este un lucru benefic, pentru că și copiii se învață să fie mai buni, mai toleranți. Îi ajută pe cei cu dizabilități și prin asta le dezvoltăm și lor simțul responsabilității, de compasiune, de a ajuta pe cineva mai slab ca tine. Deși la început și părinții erau cam sceptici, atunci când au observat schimbările spre bine în comportamentul copiilor lor, s-au obișnuit”, este de părere Svetlana Bortă, directorul Liceului Teoretic din Costești, instituție-pilot în educația incluzivă.

Potrivit studiului sociologic „Incluziunea elevilor cu cerințe speciale (CES) în școlile comunitare”, elaborat de Alianța ONG-urilor în domeniul Protecţiei Sociale a Copilului şi Familiei în parteneriat cu CCF Moldova, majoritatea elevilor din R. Moldova, 75%, sunt foarte deschiși pentru educația incluzivă, considerând că este bine că toți oamenii să fie egali. Datele au fost prezentate astăzi în cadrul celui de-al treilea club de presă cu genericul: „Fiecare copil are acces egal la educație. Școala e pentru toți!” organizat de Alianţa ONG-urilor active în domeniul Protecţiei Sociale a Copilului şi Familiei în cadrul Centrului de Resurse al Liceului Teoretic Costești, Ialoveni.

De asemenea, potrivit aceluiași studiu, marea majoritate a profesorilor consideră că educația incluzivă este o practică bună, deoarece copiii cu dizabilități se pregătesc pentru viață în școlile de masă și mai apoi pot obține o profesie în școli profesionale și colegii. Totuși, o bună parte dintre cei chestionați sunt de părerea că școala de masă nu este pentru toți copiii cu dizabilități.

„Deși majoritatea părinților copiilor cu CES susțin incluziunea în școală a copiilor lor, menționând că astfel copiii lor nu sunt izolați, comunică cu semenii, se dezvoltă mai bine, totuși, unii dintre ei, în special cei copiii cărora au fost instituționalizați o perioadă mai îndelungată de timp, consideră că pentru ei era mai bine la școala internat. Acest fapt este caracteristic mai mult familiilor vulnerabile, pentru care îngrijirea copiilor proprii reprezintă o povară în plus”, se mai arată în studiu.

Până în 2014, educaţia incluzivă în R. Moldova a fost susţinută de 341 de specialişti şi 603 cadre didactice de sprijin. În instituţiile de învăţământ din ţară au fost create 497 de centre de resurse cu servicii de suport pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale, ceea ce a permis ca circa nouă mii de copii cu CES să înveţe în şcoala din comunitate şi să se bucure de dreptul de a creşte împreună cu fraţii şi surorile, alături de părinţi.

Programul de dezvoltare a educaţiei incluzive în R. Moldova pentru anii 2011-2020 a plasat educaţia incluzivă la rangul priorităţilor de stat. Acesta prevede asigurarea condiţiilor de incluziune a copiilor dezinstituţionalizaţi din învăţământul rezidenţial, precum şi şcolarizarea şi incluziunea copiilor cu cerinţe educaţionale speciale în instituţiile de învăţământ general.