Stiri

Drumurile lui Igor Sava au dus la Roma

Social 17.08.2013 15:52 Vizualizări

3987

Carieră: A început prin a desena pe străzile Romei, iar astăzi expune în galerii renumite şi este invitat la diverse simpozioane şi master-classuri internaţionale

Igor Sava a făcut Şcoala de Pictură din Hânceşti, după care a urmat Colegiul de Arte Plastice „Ilya Repin” din Chişinău. În 1999, când a absolvit Facultatea de Design Grafic a Universităţii de Vest din Timişoara, şi-a luat o viză turistică pentru Italia. A plecat în dorinţa de a colinda oraşele pline de istorie şi civilizaţie. „Cine nu şi-ar dori să treacă prin această intersecţie culturală prin care au trecut marii artişti clasici?”, se întreabă retoric plasticianul.

De ce anume artist?

Călătoria a început cu oraşul Padova, situat în nordul Italiei, după care a continuat prin oraşele Veneţia, Milano, Florenţa şi altele la fel de importante pentru cultura italiană. „Am vizitat muzee şi biserici, şcoli în care au studiat marii artişti ai Renaşterii”, se confesează artistul plastic.

Au fost mai multe circumstanțe care i-au configurat destinul în aşa fel ca să devină anume artist. „Mama, făcând teatru la Chişinău, obţinuse o bursă de studii în Leningrad, dar nu a mers să-şi continue studiile acolo. Probabil, din cauza acestei neîmpliniri, a făcut totul ca fiii ei să treacă prin artă, să facă artă. De mic am mers la şcoala de pictură, la şcoala de muzică. Am învăţat să cânt la vioară, la pian, la acordeon. Am frecventat cercuri de dans… Dintre toate, ştiu că mi-a plăcut dintotdeauna să pictez”, îşi aminteşte artistul Igor Sava.

„Voiam totul sau nimic”

Şi-a urmat cu perseverenţă aspiraţiile, în pofida tuturor obstacolelor şi greutăţilor pe care le întâmpină un emigrant. „M-a ajutat mult faptul că voiam totul sau nimic. Nu a trebuit să demonstrez nimănui cât valorez, doar mie însumi”, ne spune cu tărie Igor Sava, privind în retrospectiva devenirii sale ca artist.

La început, ajuns la Roma, a prestat diferite munci necalificate, care nu aveau nimic în comun cu talentul şi cu pasiunea sa – pictura. Ziua avea grijă de grădinile persoanelor înstărite, iar seara şi în weekend picta portrete de familie pentru bani puţini. Apoi, a început să picteze străzile oraşului, în culori vii, specifice naturii din R. Moldova pe care le păstrează şi acum în minte.

Acuarela – „un cal sălbatic”

Periodic, a încercat să picteze cam în toate tehnicile, dar cea mai apropiată formă de exprimare îi este acuarela. „Acuarela este unica tehnică care nu îmi dă ideea de perfecţiune, care nu se lasă dominată. Este o provocare continuă. E asemenea unui cal sălbatic care îţi scapă din mâini”, încearcă să explice Igor Sava prin această metaforă legătura invizibilă dintre el şi acuarelă.

Cu anii, pictura sa a devenit aproape monocromatică. La momentul actual, este pasionat de natură, de jocurile dintre lumină şi umbră, de ambianţe şi decor. „Ca un scriitor care adună detalii, gânduri, frânturi de atmosferă, de împrejurări şi le aşază pe hârtie, cam aşa fac şi eu în picturile mele…”, zice pictorul. Se consideră un estet şi un romantic şi studiază corelaţia dintre culorile calde şi culorile reci: „Îmi place să pictez reflecţia în apă a unei umbrele roşii sau o motocicletă „Vespa” gălbuie pe o stradă cenuşie”.

Împliniri recente

Acum un an, plasticianul a absolvit Facultatea de Pictură de la Academia de Arte Frumoase din Roma. A fost protagonist al expoziţiei „Italia prin ochii artiştilor din Est” la Centrul de Ştiinţă şi Cultură Rusească. S-a întors de ceva timp de la Riga, unde a fost invitat de onoare la un simpozion internaţional de fotografie cu tematica „Nudul” şi unde a ţinut o conferinţă-masterclass pentru a preda secretele nudului pictat cu vin. A participat recent la un simpozion de artă în Cehia, la un masterclass în Letonia, la Bienala Internaţională de acuarelă din Izmir, Turcia, şi de la Castel Vetro, Italia. Roma, după cum se vede, pentru plasticianul Igor Sava este nu numai un oraş înspre care (l-)au dus toate drumurile, ci şi unul dinspre care acestea pornesc în lumea mare.

„Am norocul să fac ceea ce-mi place”, spune artistul plastic cu referire la meseria sa. Se consideră un om împlinit, pentru că a învăţat să împace cele două lucruri între care oscilăm majoritatea dintre noi: ceea ce ne place să facem şi ceea ce trebuie să facem.

Aurelia Borzin

Autor: Ziarul National