Dodon mai șmecher decât Năstase

Trustia, elegii politikoase

Dodon i-a tras pe sfoară pe Maia Sandu și Andrei Năstase ca pe niște copii de grădiniță politică. Noi venim la Președinție, dar fără îmbrățișări, pupături sau strângeri de mână, au pus condiția giganții Acumului. Omologul lui Putin, întreținut de părinți nu a zis nimic, s-a prefăcut că e de acord, - știe orice copil sovietic multilateral dezvoltat că tăcerea exprimă acceptul deplin, dar când i-a văzut intrați în cabinet le-a întins brusc brațul reptil, boaic, luându-i prin surprindere. Cum trebuiau să procedeze Maia și Andrieș, văzând în fața lor mâna-i perfidă, otrăvită, unsă cu veninul centaurului oligarhic? Să o strângă de dragul politeții anacronice, riscând să ardă de vii în focul deziluziei generale ca Hercul înveninat de haina-i? Sau să o ignore demonstrativ, ca să fie acuzați de metabolism etic defectuos? Ei au ales, prin tradiție, răul mai mic, afișând superioritate antropologică, pravoslavnică, dacă vreți, și astfel chipul fanariot al lui Dodon a ajuns să întruchipeze martiriul politeții, a bunei creșteri, victima nevinovată a intoleranței și intrasigenței bolșevice autentice, antagoniste spiritului autohton mioritic veritabil, care împacă lupul cu capra și capra cu varza, darămite trei foști camarazi – Andrei, Igor și Maia - pentru luarea țării înapoi.

Acum stau și mă gândesc dacă nu era cazul ca Sandu și Năstase să nu respingă mâna întinsă, ci să-l fi îmbrățișat și pupat pe Dodon, ca să-l deruteze pe Plahotniuc...

Al vostru narcoz, omartroz, Ion Buraga