(dez)Onoare de locotenent-colonel // Angajat MAI, SUSPECTAT de implicare într-un furt și de devastarea locuinței unui orfan

Fărădelegi // Fiind responsabil de „misiuni speciale”, un fost șef de secție din cadrul MAI, judecat în „dosarul heroina” și pensionat recent în grabă, este acuzat că ar fi devastat locuința unui orfan și ar fi fost implicat într-un furt de 70 de mii de dolari

Valeriu Ohladciuc, un locotenent-colonel de poliție cu o activitate de peste 20 de ani în cadrul organelor afacerilor interne, se află în centrul mai multor scandaluri. În ultimii ani, acesta a activat în Direcția misiuni speciale, iar mai apoi - în calitate de șef de secție în cadrul Serviciului securitate internă și combatere a corupției al Ministerului Afacerilor Interne (MAI). S-a concediat însă subit cu câteva zile înainte ca procurorii să pornească un dosar penal în care îl suspectează de furt. Ohladciuc respinge toate acuzațiile, precizând că se încearcă denigrarea sa, pentru că știe prea multe informații despre foști colegi de-ai săi de la MAI.

În judecată cu un orfan

Numele lui Ohladciuc le este bine cunoscut juriștilor de la Direcția municipală pentru protecția drepturilor copiilor. Potrivit lor, cu câteva luni în urmă, în toamna lui 2013, șeful de secție de la Serviciul securitate internă ar fi smuls ușile și ferestrele apartamentului în care locuia de mai mulți ani și care a fost atribuit prin decizie judecătorească unui orfan. Apartamentul cu două odăi, situat chiar în inima capitalei, în preajma Ambasadei Federației Ruse, i-a fost transmis în folosință lui Ohladciuc tot ca urmare a unei decizii judecătorești încă în 2005, când polițistul ceruse Primăriei Chișinău să-i acorde spațiu locativ. Pe urmă, însă, a apărut Maxim, fiul proprietarei locuinței. Băiatul, care pe atunci avea 11 ani, a fost repatriat din Rusia, după ce a fost găsit pe stradă, împreună cu fratele său mai mare. Mama lor dispăruse fără urmă și ei au fost dați afară din gazdă. Fratele mai mare, fiind major, a decis să rămână în Rusia.

Despăgubiri exagerate

Pentru că era minor, iar casa părinților ocupată, Maxim a fost amplasat într-un centru de plasament. Iar juriștii Direcției municipale pentru protecția drepturilor copiilor (DPDC) au inițiat un proces de judecată pentru a-i întoarce locuința. „Procesul a durat vreo patru ani. Primăria încălcase mai multe norme, distribuind apartamentul fără a avea acceptul DPDC, chiar dacă în apartament avea viză de reședință un minor. Țin minte că domnul polițist cerea în instanță primăriei să îi întoarcă banii investiți în locuință. Era vorba despre o sumă impunătoare, vreo 400 de mii de lei”, își amintește Tudor Sâtnic, directorul organizației „Ave Copiii”, care s-a ocupat de caz.

O casă de nelocuit

Juristul DPDC, Mariana Roșca, susține că Ohladciuc cerea daune mari. „Dumnealui spunea că nu este vinovat de situația creată și cerea să îi fie repartizată o altă locuință. Făcusem și o expertiză pentru a stabili costul investițiilor în apartamentul lui Maxim Sizințev. Suma invocată de domnul Ohladciuc s-a dovedit a fi exagerată. Până la urmă, nu i-au fost achitate daunele. De aceea, atunci când a părăsit apartamentul, polițistul a scos geamurile și ușile”, afirmă Roșca, precizând că, din această cauză, Maxim nu a mai putut trece să locuiască în casa sa.

În prezent, băiatul care acum are 19 ani schimbă gazdă după gazdă. Iar lui Ohladciucprimăria capitalei i-a găsit o altă locuință. Pentru Ziarul NAȚIONAL, fostul polițist a declarat că nu a demontat nici ușile, nici ferestrele din vechea casă, precizând că în acest episod el a fost victimă, la fel ca și Maxim. „Executorul judecătoresc poate confirma. În momentul când am evacuat eu casa, ferestrele și ușa erau la locul lor. Mai mult nu am mai fost pe acolo. Ce trebuia să fac, să îi păzesc ferestrele lui Sizințev?”, întreabă el. Cine a devastat casa? Răspunsuri nu există încă.

Furtul de 70 000 de dolari

Un alt caz, același nume. În vara anului 2009, un locuitor al satului Paustova, raionul Ocnița, își vedea liniștit de treburi. Cu banii împrumutați de la frații și surorile sale de peste hotare, Rodion Cazacu aduna metale neferoase și, în paralel, se ocupa de perfectarea actelor ca să le poată vinde. Cele 22 de tone colectate până atunci le ținea depozitate pe teritoriul SA „Fertilitate” din orașul Ocnița. Nici măcar vizita unui ins la el acasă unde era numai soția nu l-a pus în gardă. „Oaspetele” s-a prezentat: Ohladciuc; a lăsat un număr de telefon și un mesaj: „Să mă caute domnul Rodion”. „Soția mea l-ar recunoaște, dacă l-ar vedea. Până la furt nu am sunat pe acel număr, dar după – am sunat de mii de ori și nu mi-a mai răspuns nimeni”, ne-a spus Rodion Cazacu.

„Mi-au spus că așa persoană nu există”

„A mers la depozit împreună cu un polițist de la poliția economică din Ocnița, Anatol Lupu. Acesta s-a dus deja la pensie. Au impus paznicul să descuie ușa. Apoi, vreo 20 de persoane au încărcat tot, tot, tot. Metalul acela valora 886 de mii de lei, vreo 70 de mii de dolari. M-a pedepsit până la os. M-a lăsat sărac pe mine și pe familia mea”, se plânge omul care știe doar că metalul său a fost dus la un depozit din Drochia. „Am scris atâtea și atâtea plângeri. La Procuratura militară de la Bălți mi-au spus că nu există așa persoană în R. Moldova. Polițiștii de pe loc, mulți dintre ei sunt la pensie deja, îmi spuneau deschis că nu are rost să lupt, pentru că știu ei cu cine am de-a face și niciodată nu o să mai demonstrez nimic”, spune cu durere Cazacu. „Tâlhari în epoleți”, continuă păgubitul. Bărbatul nu știe nici acum de ce i-a fost confiscat metalul. „Dacă eram bănuit de contrabandă, ar fi trebuit să fiu cercetat. Dar, după ce mi-au luat metalul, nu a mai venit nimeni la mine. E clar că l-au vândut și de aceea nu aveau nevoie de un dosar”, își împărtășește Cazacu bănuielile.

Un dosar penal, abia peste patru ani

Procurorul militar de la Bălți, Iulian Diacon, acum procuror anticorupție în același oraș, confirmă faptul că s-a ocupat de caz. „Domnul Cazacu a indicat în cerere că Ohladciuc ar fi fost angajat al Serviciului de Informații și Securitate. Noi am trimis solicitare la SIS și am primit răspuns că nu există un asemenea angajat. Prin urmare, am remis materialele la Procuratura din Ocnița”, ne-a spus Diacon. La Procuratura Ocnița, nimeni nu-și amintește de asemenea caz. Procurorul adjunct de la Ocnița, Valentin Sârbu, în zadar a căutat să vadă dacă a existat un asemenea dosar la instituția pe care o reprezintă.

După ani și ani de scris plângeri, Procuratura Generală a deschis un dosar pe cazul furtului de metale de la Ocnița abia în noiembrie 2013. În cadrul urmăririi, procurorii au efectuat mai multe percheziții la domiciliile permanente ale lui Ohladciuc. Procurorul responsabil de caz, Maxim Gropa, ne-a confirmat faptul că urmărirea a fost pornită, dar nu ne-a putut da mai multe detalii. „Nu este așa de simplu. Se lucrează, au loc investigații operative ca să fie stabilite toate persoanele implicate”, ne-a spus Gropa.

„Decizia” lui Ohladciuc

Valeriu Ohladciuc știe despre noul dosar penal. „Este fabricat!”, afirmă el. Fostul polițist susține că dosarul a fost deschis cu încălcări grave, pentru că pe acest caz ar exista deja o decizie judecătorească definitivă. „Am la mână hotărârea Curții de Apel Bălți în dosarul „Cazacu contra Lupu”. Eu nu sunt vizat în acel proces, dar în decizia judecătorească se precizează că Lupu a respectat acțiunile procesuale atunci când a confiscat metalele neferoase”, ne-a comunicat el. Cazacu și Lupu, la rândul lor, susțin că nu au avut niciun proces de judecată. Nu au putut găsi o hotărâre judecătorească pe acest caz nici cei de la arhiva instanței din Bălți. „Nu avem nicio hotărâre judecătorească în care să figureze aceste nume”, ne-a declarat Alina Gavinciuc, șefa arhivei de la Curtea de Apel Bălți, după aproape o zi de căutări.Ohladciuc a refuzat să ne arate decizia judecătorească, explicând că o va folosi drept probă în judecată.

„Eram aproape nimeni în cadrul acțiunii”

Ohladciuc insistă că nu are cum să fie cercetat în acest dosar, din moment ce semnătura lui nu apare pe niciun act. El confirmă că a făcut parte din grupul operativ care a participat la „operațiunea metalul”, dar susține că nu era conducătorul grupului și nici nu a fost niciodată acasă la Cazacu. „Noi aveam informație operativă că o mașină încărcată cu metal urma să treacă ilegal vama. Nu era vorba despre 22 de tone, ci despre o mașină. Cât încape într-o mașină?Timp de o lună și jumătate,colegii mei de la Departamentul misiuni speciale au stat în mașini nespălați și urmăreau când o să iasă mașina de pe teritoriu. Eu cu alți colegi de-ai mei ne-am dus să-i schimbăm. Am mai stat și noi vreo două săptămâni, după care am cerut permisiunea de la șeful Direcției misiuni speciale, Oleg Puțintică, să intrăm în bază”, își explică el prezența acolo. Chiar dacă acest caz era investigat de direcția sa, Ohladciuc susține că era „aproape nimeni în cadrul acțiunii”. „Responsabil de tot este Anatol Lupu. El a venit și, în calitatea sa de agent constatator, a dispus confiscarea metalului. Toate actele au fost semnate de Lupu.Metalul era deja încărcat într-un ZIL. Noi nu am încărcat nimic”, mai afirmă el.

„Am fost un asistent”

Lupu își declină și el responsabilitatea. „Eu am participat la acea operațiune doar în calitate de asistent. Misiunea mea a fost de a însoți metalul până la „Metalferos” din Chișinău. Acolo, el a fost cântărit și a fost eliberată factură. La Ocnița, era o mașină încărcată cu metal care a fost pus în alt camion unde a mai fost încărcat metal din depozit. Mai mult nu știu nimic. De operațiune s-a ocupat Direcția misiuni speciale. Ei au luat decizia de a confisca metalul și tot ei au întocmit toate actele. Eu nu am semnat nimic”, spune Anatol Lupu, precizând că nu îl cunoaște pe Valeriu Ohladciuc, decât din dosarul penal în care amândoi figurează în calitate de bănuiți.

Concediere suspectă

Potrivit luiOhladciuc, dosarul în care este cercetat în calitate de bănuitar fi cusut cu ață albă. „În primul rând, fierul a fost confiscat în 2008, și nu în 2009. Datele au fost modificate intenționat pentru că expira termenul de prescripție”, se apără el. Și Lupu susține că acest caz a avut loc în 2008, mai cu seamă că, în 2009, acesta nu mai activa în poliția economică. Ohladciuc susține că acest dosar este o încercare de răfuială din partea polițiștilor a căror activitate a verificat-o în perioada în care era șef de secție la Serviciul securitate internă.

Chiar dacă spune cu mândrie că, timp de 24 de ani cât a lucrat în poliție nu a avut nici măcar o mustrare, la începutul lunii noiembrie 2013 acesta a scris subit cerere de pensionare, spunând că „a fost forțat să o facă”, iar ordinul ar fi venit de la ministrul Dorin Recean. Întâmplător sau nu, Ohladciuc a reușit să depună cerere de pensionare cu șase zile înainte de intentarea dosarului, beneficiind astfel de pensie în calitate de angajat al MAI și de o indemnizație în valoare de peste 100 de mii de lei. Ohladciuc a plecat de la MAI, chiar dacă peste vreo două luni împlinea 25 de ani de activitate și putea să beneficieze de o pensie mai mare.

Ministrul Afacerilor Interne, Dorin Recean, a negat pentru Ziarul NAȚIONAL că ar fi solicitat demisia lui Ohladciuc. „Sunt cel puțin 300 de persoane care pot să spună că le-am cerut demisia. Dar eu nu am discutat cu Ohladciuc decât o dată, pe când acesta încă era la Direcția misiuni speciale, cu mai bine de un an în urmă”, a spus ministrul.

Cunoscut din „dosarul heroina”

Numele lui Valeriu Ohladciuc figurează și în cunoscutul dosar privind cele 200 de kilograme de heroină, capturate în 2008 la Chișinău. Fostul polițist a fost acuzat de procurori că, împreună cu alți colegi de la Departamentul misiuni speciale, urmau să îl ajute pe șoferul turc Karalar Murat să scape de inspectorii rutieri.

Judecătoria Botanica și Curtea de Apel Chișinău au stabilit că învinuirile nu sunt întemeiate, eliberându-l pe Ohladciuc din sala de judecată.

Pe 12 februarie curent, Curtea Supremă de Justiție urmează să examineze cu recurs dosarul. Ohladciuczice că așteaptă decizia ultimei instanțe pentru a merge la CEDO cu acest dosar.

Apropo de CEDO. Numele polițistului figurează și în lista persoanelor responsabile de condamnarea R. Moldova la CEDO în dosarul „Stepuleac contra R. Moldova”. Potrivit hotărârii Curții de la Strasbourg, Ohladciuc ar fi solicitat începerea urmăririi penale împotriva reclamantului care a fost despăgubit cu 12 mii de euro.