Despre toaletele publice și patriotism

Trustia, elegii politikoase

Rușii care au emigrat după 24 februarie 2022, fugind de război, se gândesc să se întoarcă în patrie, a afirmat Putin la o întâlnire recentă cu alegătorii săi. „Ei nu se pot obișnui cu toaletele publice din Occident. În Rusia, există toalete publice pentru bărbați și pentru femei, aparte, iar acolo nu se mai face deosebire între genuri”, a ținut să explice terminatorul ucrainenilor, aflat în campanie electorală.

Ce subțiri, ce sensibili sunt rușii la diferențele culturale! Și Serghei Lavrov, șeful diplomaților ruși, a pățit-o în Suedia. „Întrebând unde se află toaleta, mi s-a arătat o ușă marcată de literele WC. Eu am întrebat: E pentru dame sau bărbați? Mi s-a răspuns: „La noi e totul în comun”. Nu am crezut, dar era adevărat. Nu vă puteți imagina cât de inuman e aceasta; pur și simplu nu este uman”, s-a plâns Lavrov. (În schimb e uman să bombardezi blocuri, școli și grădinițe, spitale ucrainene. Ce mai: enigma sufletului rus mai rămâne să fie descifrată!)

Întâlnindu-se cu soldații ruși răniți în Ucraina, guvernatorul Sankt Petersburgului, Aleksandr Beglov, a declarat că ei nu-și mai pun problema pentru ce luptă pe frontul ucrainean, după ce au văzut toaletele „pentru persoane de genul neutru” în școlile ucrainene.

„Cei care au trecut cu pistolul-mitralieră în mână prin versiunea ucrainizată a Donbasului sunt conștienți pentru ce luptăm noi. Acești băieți au văzut toalete în școli unde, în loc de două camere pentru fete și băieți, erau trei, pentru fete, băieți și gender-neutri – ei nu au nevoie să li se spună pentru ce fel de valori noi luptăm”.

Remarca lui Beglov i-a surprins până și pe ruși. Lui i s-a amintit că, potrivit datelor (umflate) ale Rosstat-lui, un sfert din populația rusă nu dispune de sisteme de canalizare și se folosește de closetele de prin curți, care closete, de altfel, sunt construite în așa fel, încât nu le poți deosebi destinația de gen - pentru femei sau bărbați, sau persoane de genul neutru.

Acum stau și mă gândesc la cazul unui vestit fotbalist german, care a vizitat în scopuri caritabile, prin anii 90, orfelinatul din raionul nostru. În plină ceremonie de distribuire a ajutoarelor umanitare aduse de musafirul german, el simți necesitatea urgentă să viziteze toaleta și se interesă unde se află aceasta. Auzindu-i doleanța, directorul școlii răspunse receptiv, prin traducător, că nu i-ar recomanda să frecventeze toaleta școlii, că el personal preferă în asemenea cazuri să meargă în sânul naturii, în plantația de viță-de-vie de la marginea satului, nu e mare distanță de parcurs și se simte mult mai confortabil acolo.

Ilustrul fotbalist ascultă cu interes nedisimulat relatarea despre experiența ecologică a directorului, dar îi ignoră recomandarea și se îndreptă curajos, principial, spre instituția de lângă gardul orfelinatului, pe partea unde figura litera chirilică „M”, a cărei semnificație i se descifră cu rigoarea cuvenită unui reprezentant al Occidentului putred și decadent. Tot colectivul școlii-internat, cadre didactice și elevi, urmărea cu sufletul la gură cât va rezista și cum se va încheia aventura neamțului. Nu a trecut nici zece secunde când el a ieșit ca fulgerul de acolo, ținându-se de nas cu ambele mâini, „Mergem la plantația de vie!” – strigă el îngrozit.

E de presupus ce șoc și ce disonanță cognitivă trăiesc absolvenții unor asemenea școli ajunși în toaletele publice din Occident. De ce nu se întorc moldovenii ca rușii? Putoarea din toaletele publice de acasă nu le mai provoacă nostalgii? Sau depinde de președinte și de campania electorală?

Al vostru vespasian, Ion Buraga