De ce râdem mai puțin după vârsta de 23 de ani?

Nu este un secret: odată cu înaintarea în vârstă, avem tendința de a deveni mai serioși, mai responsabili. Devenim și mai puțin amuza(n)ți? Știința spune că da.

Potrivit unui studiu făcut de Jennifer Aaker și Naomi Bagdonas, de la Universitatea Stanford din California, există într-adevăr o vârstă de la care zâmbetul larg ni se șterge în favoarea unei atitudini „mai serioase”. Este un fenomen pe care cele două cercetătoare l-au studiat în peste 160 de țări și în cele din urmă i-au determinat cauza.

Studiul celor două profesoare, citat de The Times, arată că un copil de 4 ani râde în medie cam de 300 de ori pe zi, în timp ce un adult de 40 de ani o face abia în decurs de 10 săptămâni, transmite digi24.ro.

Cum se explică un asemenea fenomen? Jennifer Aaker și Naomi Bagdonas spun că principalul vinovat este munca. „Când ajungi în piața muncii, s-a terminat cu râsul!”, arată ele.

Pentru a ajunge la o asemenea concluzie, au fost chestionate nu mai puțin de 1,4 milioane de persoane din 166 de țări. Constatarea: începând cu vârsta de 23 de ani, adică momentul când în general tinerii încep să intre în lumea profesională, frecvența cu care oamenii râd începe să scadă simțitor.

„Creștem, intrăm pe piața muncii, devenim brusc persoane serioase și importante, înlocuim zâmbetul cu cravata și pantalonii”, spun cele două cercetătoare.

Paradoxul este că râsul este o „super-putere” care cântărește în viața profesională. Simțul umorului este o calitate de care se ține cont adesea la angajare. Nu mai puțin de 98 la sută dintre directorii chestionați au declarat că preferă să angajeze oameni bine dispuși decât persoane taciturne. În plus, superiorii ierarhici care au simțul umorului sunt ei înșiși mai respectați de către angajații lor.

„Pierderea colectivă a simțului umorului este o problemă gravă, care afectează persoanele și organizațiile din lumea întreagă”, este concluzia pe care o trage Jennifer Aaker. Însă, din fericire, această pierdere a zâmbetului nu este ireversibilă. Reîncepem să râdem din momentul în care ajungem la pensie, adică după vreo 40 de ani de seriozitate, asigură cercetătoarele.