De ce nu paște zimbrul statalității pe toloacă?

Trustia, elegii politikoase

Ieri am discutat despre alegeri și schimbarea puterii.

- Îmi spune mie cineva de ce trebuie să schimbăm puterea stabilă? – întrebă Colesovnazadov. Chiar crede cineva că cei care vor veni mâine vor fi mai buni decât cei de azi?

- Oricune e mai bun decât Plahotniuc!, - am decretat eu.

- Nu credeai tu cândva că mai rău decât Voronin nu poate fi nimeni? Și s-a găsit Plahotniuc. Acum zici că Plahotniuc e rău. Și mâine se va isca un căpcăun și mai mare, cu două sau trei sau chiar patru capete. Un Andrei Sandu Țopusatâidodon sau o Maia Năstase Dodonusatâițop. Nu-ți amintești cum Filat îl acuza pe Plahotniuc de toate relele, dar cerea bani pentru chiloți de la Șor? Iar Ghimpu dădea vina pe Filat, ca să ne zăpăcească. Era o harababură de neimaginat, o casă de nebuni. Azi cel puțin știm cine e vinovatul, pe cine să-l blestemăm pentru faptul că republicuța a deraiat în șanț, iar mâine nu vom ști nici pe cine să-l blamăm, dacă alegem niște feline în sac.

- Dacă nu schimbăm puterea, nu scoatem zimbrul statalității din captivitatea oligarhică! El trebuie să pască în condiții naturale!

- Zimbrul nostru statal nu a păscut niciodată în condiții naturale, întotdeauna îl hrănea cineva pe ascuns, iar noi credeam ca proștii că el se îngrașă rumegând iarbă verde pe toloacă. Acum, tot datorită lui Plahotniuc, care a ieșit la lumină, știm adevărul, și ne pare dureros, insuportabil. Toți idolii noștri care păreau de aur s-au dovedit a fi de aramă. Dar va trece ceva timp și ne vom adapta. Nu arunci pantoful fiindcă te roade puțin…

Acum stau și mă gândesc că, într-adevăr, dacă Plahotniuc stătea în umbră și trăgea sforile pe nevăzute, Republica Molotova avea să fie în continuare o poveste de succes. De ce i-a trebuit să iasă la lumină? Din dorința de transparență, probabil. A simțit necesitatea ca poporul să-și cunoască coordonatorul iubit. Și atunci de ce ne-am supăra pe el?

Al vostru fliugher, sofistocrat, Ion Buraga